Cifrele de audiență, execuțiile bugetare ale ultimilor ani, sondajele sociologice efectuate în rândul publicului, prestigiul de care se bucură pe plan internațional sunt probe incontestabile ale felului în care SRR își onorează zi de zi misiunea publică.

Toate aceste rezultate de necontestat, evidențiate în Rapoartele anuale de activitate înaintate Parlamentului României, instituție căreia S.R.R. i se subordonează, au fost obținute respectând, în literă și în spirit, Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și Societății Române de Televiziune (TVR).

Invocarea astăzi a unor inadvertențe în corpul Legii și a le folosi ca argument în a explica „criza în care se zbate de ani de zile TVR” este proba unei abordări nerealiste, sortite din start unui dureros eșec. Nu Legea a împins TVR în situația dramatică în care se află, ci modul în care a fost condusă până în prezent. Orice afirmație privind cusururile Legii (cu siguranță perfectibilă, ca orice altă lege) este flagrant infirmată de funcționarea și rezultatele SRR. O Lege proastă are efecte catastrofale oriunde se aplică. Cum poate susține cineva că Legea e vinovată când bilanțurile activității celor două societăți pe care le guvernează, SRR și TVR, sunt atât de diferite?

A ne imagina că TVR va fi salvată prin intervenții abrupte în Lege, în total dezacord cu mecanismul de funcționare a celor două societăți, nu numai că nu va produce providențiala salvare a televiziunii publice, dar riscă să producă grave și ireversibile perturbări în stabilitatea editorială și financiară a SRR.

Societatea Română de Radiodifuziune a avut de-a lungul anilor o constantă politică sincronizată permanent cu agenda cetățeanului plătitor de taxă; iar această relație dintre un serviciu public și oameni s-a consumat într-o deplină reciprocitate. Românii care plătesc taxa radio ascultă, primesc, într-o proporție covârșitoare, programele posturilor Radio România și beneficiază de toate produsele generate la nivel național sau internațional de SRR. Niciun articol, niciun paragraf din Legea de funcționare nu a împiedicat SRR în buna și eficienta desfășurare a activității.

Managementul neperformant și perpetuat al TVR de după 2005 este singurul și adevăratul vinovat de situația de-o gravitate fără precedent în care a ajuns astăzi Societatea. Invocarea Legii 41/1994 ca pretext pentru lipsa de performanță este inacceptabilă, câtă vreme serviciul public de televiziune a înregistrat în anul 2004 un profit net considerabil, conform Raportului de activitate al Consiliului de Administrație depus la Parlamentul României. În tot acest interval SRR a performat și performează respectând același act normativ! Deci nu Legea nr. 41/1994 este o piedică în calea performanței TVR.
Conform sondajelor de audiență, în acest moment, cu peste 4,5 milioane de ascultători, Radio România este principala sursă de informații pentru public. De asemenea, într-o lume a tabloidizării și subordonării mediei pe criterii discutabile, postul public de radio este cel mai important promotor al culturii autohtone la nivel național și internațional.

Orice comparație între cele două societăți este menită să demonstreze faptul că succesul și stabilitatea sunt posibile sub actualul cadru legislativ. Guvernați de aceeași lege, în timp ce SRR a construit Târgul Internațional de Carte Gaudeamus (unul dintre cele mai mari și respectabile din Europa) și Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio (o manifestare cu caracter de unicitate în peisajul cultural și mediatic internațional), TVR a închis canalul Cultural, singurul de gen în plan național! Totul depinde numai și numai de oamenii care au în mână corpul Legii, de capacitatea acestora de a reuși performanțele profesionale pe care Legea le permite!

Orice discuție menită să scoată din impas TVR, chiar și într-un an electoral, trebuie să beneficieze de abordări serioase și competente cu toți actorii implicați, analizate în context mediatic internațional și nu exclusiv la nivel politic.

Propunerea de modificare a Legii 41, așa cum este ea acum, făcută ”pe picior” în procedură de urgență, fără consultări cu cele două societăți vizate, cu specialiștii în domeniu, nu reprezintă decât o ”perdea de fum” menită să ascundă incapacitatea celor responsabili de găsire a unor soluții reale și eficiente pentru a asigura redresarea financiară a televiziunii publice, în deplin acord cu Legea!

Punctul central al inițiativei legislative, imaginat ca o soluție de salvare a TVR-ului, rezidă în separarea funcției de decizie la nivelul conducătorului societății, ceea ce demonstrează o cunoaștere cel mult aproximativă a mecanismelor de funcționare a celor două servicii publice. În plus, temelia acestei construcții este neconstituțională.

Aplicarea acestei modificări și nu numai a acesteia (de exemplu cele referitoare la desemnarea, funcționarea și atribuțiile Comitetelor Directoare) ar putea produce blocaje cu adevărat incontrolabile la nivelul tuturor palierelor celor două servicii publice. Un management performant înseamnă înainte de toate coerență în actul decizional, atribuții și responsabilități distinct marcate și asumate, pârghii clare și funcționale precum și un singur centru de comandă (verificat, desigur, de Consiliul de administrație). Totodată, operarea mecanică a unor asemenea modificări, fără a acorda palierului de management executiv pârghiile de acțiune necesare și libertatea de a aplica legile specific industriei, inclusiv în mass-media publică, nu reprezintă o garanție a performanței și, cu atât mai puțin, a îmbunătățirii situației financiare. Chiar si o propunere minora de modificare a Legii 41 trebuie sa aiba o finalitate realistă, funcțională și benefică serviciilor publice a căror activitate o reglementează.

Schimbarea legii de dragul schimbării va afecta nu doar calitatea actului editorial, cu influențe directe asupra dreptului la informare pentru milioanele de ascultători și useri, dar va avea efecte și asupra SRR ca organizație: amestecarea atribuțiilor de conducere, perturbarea lanțului de decizie, demotivarea salariaților și a managerilor, măcar prin prisma faptului că această inițiativă legislativă superficială ar induce ideea că politicul ar premia incompetența managerilor TVR și ar sancționa rezultatele foarte bune, palpabile, ale managementului și ale personalului de execuție din SRR.

Este această inițiativă legislativă o soluție pentru acoperirea/ recuperarea celor aproape de 200 milioane euro a TVR? CU SIGURANȚĂ, NU!

În schimb, această inițiativa legislativă poate să compromită stabilitatea, performanța profesională și eficienta financiara a SRR. Cu alte cuvinte, să fie letală pentru SRR!

Cu deosebit respect,
Ovidiu Miculescu, Președintele Societății Române de Radiodifuziune