OMS a recunoscut că a reacționat lent, dar a invocat în apărarea sa caracteristicile surprinzătoare ale focarului de Ebola, cel mai grav de până în prezent.

Documentele arată că oficialii OMS au fost informați din timp despre situația dezastruoasă, fiind solicitați să ofere ajutor urgent. Totodată, în documente se indică că responsabilii de rang superior ai OMS din Africa au vehiculat în privat ideea de a declara o situație de urgență la nivel internațional la începutul lunii iunie - cu două luni înainte ca declarația să fie făcută în cele din urmă de OMS la 8 august. Această întârziere de două luni - argumentează unele voci critice - ar fi putut salva vieți.

Declararea unei situații de urgență a fost o acțiune „în ultimă instanță”, a explicat Sylvie Briand, șefa departamentului pentru pandemii și boli epidemice din cadrul OMS, într-un e-mail din 5 iunie, adresat unui coleg care vehiculase ideea. „Ar putea fi mai eficient să utilizăm alte mijloace diplomatice pentru moment”, a completat ea.

La cinci zile după e-mail-ul lui Briand, directorul general al OMS Margaret Chan a primit un memoriu care avertiza că, în curând, ar putea apărea cazuri de Ebola în Mali, Coasta de Fildeș și Guineea-Bissau, dar continua spunând că declararea unei situații de urgență la nivel internațional sau chiar convocarea un comitet pentru a discuta subiectul „ar putea fi considerată un act ostil”.

De cealaltă parte parte, criticii și foștii angajați ai OMS resping acest raționament. 'E ca și cum ai spune nu vrei să suni la pompieri pentru că ți-e teamă că mașinile lor vor deranja', a declarat Michael Osterholm, un cunoscut expert în boli infecțioase de la Universitatea din Minnesota.

Aceste dezvăluiri vin în contextul în care epidemia de Ebola s-a soldat până în prezent cu peste 10.000 de decese de la momentul anunțării focarului de către OMS în urmă cu un an.