„Rămân în continuare convins că din România nu va ieși nimic, până nu se întregește neamul nostru românesc. Eu nici nu vreau Unire cu România, eu vreu o Românie întreagă!”, mai spune el.

În opinia sa, moldovenii dintre Prut și Nistru au fost grav afectați de un amplu procest de „spălare de creiere”.

„Dacă eu, care sunt din neam de preot, și cântam la 6 ani cu cele 6 surori ale mamei în strană, în anii 90 îmi era rușine să-mi fac cruce în pubic pentru că între timp mi s-au spălat creierii, pe când Lucinschi îți făcea cruce cu ambele mâini...”, mărturisește Andrei Strâmbeanu.

„Uram ocupantul sovietic de moarte. Tata a fost împușcat de NKVD. În `47 când era  foametea organizată ... am fost unflat... am păscut ca vita... iarbă și buruiene... Bunica mea, Ileana Strâmbeanu a murit pe brețele mele”, își aduce el aminte.

Fire rebelă, spune că n-a reușit să se mențină prea mult timp la niciun loc de muncă în perioada sovietică. „Până în 90 de câte ori am fost angajat la serviciu, de atâtea ori  am fost dat afară ...de 12 ori”.

„Nu mă mulțumește nimic mai mult decât să știu că am scris bine”, concluzionează Andrei Strâmbeanu.