Catastrofe precum cicloanele Idai și Kenneth în Mozambic sau seceta care afectează India în ultimele săptămâni sunt evenimente mediatizate, dar pe lângă acestea, un număr semnificativ de „evenimente cu impact mai redus” cauzează moarte, strămutări de populații și suferință. Mai mult decât atât, aceste dezastre au loc cu o viteză alarmantă, spune Mami Mizutori, reprezentantul special al secretarului-general al ONU pentru reducerea riscului de dezastre.

„Schimbările climatice nu mai sunt ceva ce ar putea să ne afecteze în viitor, se întâmplă chiar acum. Adaptarea la crizele climatice nu mai este o problemă pe termen lung, este una care are nevoie de investiții în acest moment”, a spus Mizutori.

Estimările arată că aceste dezastre climatice costă 520 miliarde de dolari pe an, în timp ce costul adițional al construcției de infrastructură care să fie rezistentă la efectele încălzirii globale accelerate reprezintă doar 3% din această sumă sau 2.7 trilioane de dolari în cursul următorilor 20 de ani.

Până acum, efortul întreprins împotriva crizei climatice s-a bazat pe atenuare prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Problema adaptării efective la efectele acestei crize a ocupat în permanență un depărtat loc 2, în mare parte pentru că activiștii și oamenii de știință au fost timp de ani de zile preocupați de prevenirea instalării senzației de resemnare cu efectele crizei în rândul populației.

Mizutori spune că în acest moment nu ne mai putem permite astfel de argumente și raționalizări: „Dacă nu vom face acum eforturi în această direcție, nu vom putea supraviețui”. Multe dintre aceste dezastre cu impact mai redus ar fi putut fi prevenite dacă oamenii ar fi fost avertizați din timp de vremea severă, dacă ar fi existat infrastructura adecvată prevenirii acestor dezastre sau dacă accesul la apă ar fi putut fi dat mai repede în cazul secetelor. Guvernele, de asemenea, ar fi putut fi mai conștiente de care zone și teritorii sunt mai vulnerabile.

Dar problema nu este prezentă doar în țările în curs de dezvoltare, așa cum arată recentele incendii forestiere din Statele Unite, dar și valul de căldură care a lovit Europa în ultimele săptămâni. Țările dezvoltate se confruntă și ele cu provocarea de a-și adecva infrastructură și cu felul în care își protejează populațiile de dezastru.

„Soluțiile naturale” precum crearea de mlaștini sau împăduririle ar trebui să fie o altă prioritate, mai spune Mizutori. O altă problemă-cheie este felul în care pot fi protejați oamenii care locuiesc în „așezări informale”, precum cartierele defavorizate care sunt mult mai vulnerabile. Cele mai vulnerabile segmente de populație sunt oamenii săraci, femei, copii și bătrâni deopotrivă, dar și oamenii invalizi sau refugiați.

Sursa: Digi24.ro