„Oamenii de cultură își pot întinde mâinile mai repede decât societățile și asta este foarte important să o înțeleagă marii oameni de cultură din Rusia, care, deocamdată, șovăie. Pentru că sunt sute de nume importante de actori, muzicieni, scriitori (...) care încă tac. Cred că este timpul ca acești oameni să-și spună poziția. Pentru că dacă tac, înseamnă că au o altă poziție decât cei care sprijină războiul”, a declarat Oleg Serebrian în cadrul unei dezbateri IPN despre rolul culturii pe vreme de război.

Rugat să explice cum se întâmplă că unii filozofi și oameni de cultură ruși justifică războiul, Oleg Serebrian a spus că pe vreme de război are loc mereu un fel de mobilizare națională, amintind că nume de primă mărime –  precum filozofii Martin Heidegger și Carl Gustav Jung, sau scriitorul Knut Hamsun, sau compozitorul Carl Orff – au sprijinit nazismul în cel de-al Doilea Război Mondial.

„În cazul mai ales al unor conflagrații mari, se produce o solidarizare a eului cu tot întregul. Asta este una din explicații. Nu putem spune că Heidegger a fost o fire prin definiție criminală. (...) Nu este nimic surprinzător. (Filozoful Aleksandr) Dughin sau alții, care sunt marii propagatori ai războiului și ai lumii ruse sunt niște pigmei pe lângă numele pe care le-am pomenit și, de altfel, eu mă raportez mai degrabă la ce a zis (scriitoarea Ludmila) Ulițkaia despre război decât ce spune Dughin. Mă bucur că un nume mare din cultura rusă contemporană se pronunță împotriva acestui război și am putea continua în acest sens”, a spus Oleg Serebrian.

Vorbind despre sondajele potrivit cărora peste 80 la sută din ruși susțin invazia în Ucraina, scriitorul le-a numit „devastatoare” și „halucinante”. „Sper aici la un lucru, că aceste cifre nu exprimă realitatea. Pentru că și noi am trăit într-o realitate sovietică. Amintiți-vă, dacă ne-ar fi întrebat cineva despre războiul din Afganistan, total nepopular. Credeam una și spuneam alta. Bănuiesc, în această societate rusă, care perpetuează multe din atavismele perioadei sovietice – și nu doar ei, în fostul spațiu sovietic găsim foarte multe atavisme de gândire – oamenii vor spune că, da, se solidarizează, dar vor mai face doi pași și ce vor spune ei în bucătărie acasă rămâne de văzut”, a spus Oleg Serebrian, continuând:

„Frica e păguboasă în acest caz. Frica și absența unei societăți civile, pentru că dacă ar exista o societate civilă adevărată, anume ea este cea care poate riposta și învinge frica. Frica de unul singur? Da, eroii solitari sunt foarte importanți. Dar eroul-masă este cel care contează în situații critice”.

Oleg Serebrian a subliniat că trebuie să separăm regimul de la Kremlin de poporul rus și mai ales de cultura rusă. „Sigur că sunt întotdeauna excese publice. (Mesajele pro-război din partea oamenilor de cultură ruși) nu sunt singulare și ele, la nivel emoțional, pot fi înțelese. Totuși, fac iarăși trimitere la cel de-al Doilea Război Mondial, când nimeni în Uniunea Sovietică sau Marea Britanie n-a interzis interpretarea lui Bach, Beethoven sau Mozart. Cea mai studiată limbă străină în Uniunea Sovietică rămâne germana, nu alta (...) Este foarte important să facem o distincție – mai ales într-o societate ca a noastră, ca cea din Ucraina, din spațiul ex-sovietic în general – între popor și regim. Poporul poate că este cea mai mare victimă a acelui regim”.

Potrivit lui Oleg Serebrian, astăzi Facebook-ul joacă un rol mai mare decât teatrul sau literatura. „Cineva care are un nume cu cât de cât rezonanță publică, postează un video pe Facebook, face o chemare pro-război sau anti-război și s-ar putea ca impactul să fie mai mare decât decenii de literatură (...) Mai curând incultura are un impact mai mare.”

Scriitorul s-a referit și la comentariile de pe rețelele de socializare care însoțesc știrile despre război. „Vedeți comentariile, mai ales cele în favoarea războiului, calitatea lor. Nu vorbesc de semne de punctuație sau limbajul folosit, dar ce dă din oameni! Poți să-ți dai seama de valorile unei mari părți a societății (...) Cred că aceste comentarii sunt mai citite decât foarte multe romane sau mai privite decât multe piese și cred că impactul lor este mult mai mare. Este un fenomen nou, care, din punct de vedere sociologic, încă nu a fost analizat suficient de bine”, a declarat scriitorul și diplomatul Oleg Serebrian.