Istoricul Octavian Țîcu spune că nostalgia după perioada sovietică este justificată într-o societate suprimată zeci de ani, cu o populație supusă represiunilor, foametei și terorii. Octavian Țîcu spune că perioada sovietică și-a lăsat amprenta asupra populației băștinașe, iar sovietizarea este extrem de greu de exclus din mentalul colectiv.

„Societatea noastră s-a format timp de 50 de ani din 4 categorii de oameni care sunt vii până în prezent și care formează percepția față de perioada sovietică. Primii sunt călăii, ei sau copiii lor mai sunt vii printre noi. Sunt trădătorii. De exemplu, în dosarul unui deportat sunt mărturii ale oamenilor care au făcut depoziții împotriva părinților lor, bunicilor. Au fost călăii care au executat, au fost trădătorii care au îndeplinit rolul de satrap al regimului. Avem categoria victimelor. O mulțime de oameni care au trăit în familii de victime. Mai avem populația impasibilă căreia, după ce a trecut acest val de presiune, i s-a administrat o lecție publică cum să nu mai fie dacă vrea să supraviețuiească. Aceștia sunt oamenii care și-au asumat identitatea din prudență, din oportunism, din comoditate”, a spus Octavian Țîcu.

Totuși, potrivit istoricului, există două căi rapide de a depăși nostalgia sovietică: fie unirea Republicii Moldova cu România, fie integrarea europeană. Octavian Țîcu se arată convins că nivelul de bunăstare al cetățenilor este direct proporțional cu gradul de nostalgie după perioada sovietică.

„Este vorba de reunire sau reîntregire în spațiul european, în familia proeuropeană, care să deplaseze accentele de pe problemele de zi cu zi, sărăcia, salariile mici, asistența socială, asistența medicală, accesul la educație. Toate aceste lucruri contează în depășirea nostalgiei. Odată ancorați într-o altă dimensiune, oamenii gândesc altfel. Sigur, sunt și anomalii. Sunt oameni cu cetățenie română care locuiesc în Spania sau Italia și urmăresc posturi de televiziune rusești”, a punctat istoricul.

Estomparea nostalgiei nu reprezintă anularea culturii, muzicii sau cinematografiei sovietice, ci doar schimbarea percepției de gândire în privința viitorului, care nu poate fi altul decât european, spune istoricul.

„Cetățeanul nostru trebuie să facă disocierea. Una este nostalgia pentru timpurile de altădată, muzică, filme, dar alta este motivația politică și perspectiva de viitor care nu poate fi alta decât europeană și alături de România. În contextul războiului din Ucraina și poate după finalizarea lui, avem nevoie de un proces amplu de decomunizare, desovietizare și deputinizare. Sunt trei componente ale aceleiași doctrine care s-a metamorfozat pentru că n-au fost condamnate la timp”, a mai spus Octavian Țîcu.

Dezbaterea la tema „De ce și cum a dispărut URSS? De ce provoacă și acum nostalgie?”, ediția a 11-a din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere” este parte a proiectului „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.