„Greșeala fatală comisă de guvernanții RM (în cunoștință de cauză a acestei greșeli) în anul 1997 a fost cesionarea dreptului de proprietate asupra conductelor de tranzitare a gazelor rusești de pe teritoriul RM către Gazprom prin compania MoldovaGaz. În loc să negocieze dreptul de prorpietate asupra acestor conducte care tranzitează teritoriul RM, politicienii aflați în posturi cheie, practic, au sortit RM la o depenedență energetică totală față de Rusia.”

Octavian Țîcu spune că există două soluții pentru iarna anului 2020, dar și pentru viitorul imediat, pentru soluționarea aprovizionării cu gaze naturale pentru R.Moldova: 

1. Demararea urgentă a negocierilor cu Naftogaz Ucraina în vederea încheierii unui acord de aprovizionare cu gaze naturale din Europa via Ucraina. Iar pentru anul 2020 – utilizarea finanțării europene în valoare de 60 mln euro pentru finalizarea cât mai grabnică a conectării Republicii Moldova la gazele naturale din România. RM consuma anual 1 mlrd 300 mii metri cubi de gaze naturale. Este o cantitate infimă în comparație cu alte state. Această cantitate de gaze poate fi importată din România, cu condiția ca toată infrastructura necesară să fie construită cât mai rapid, până în noiembrie 2020. Tergiversarea soluționării problemei de aprovizionare cu gaze naturale a RM din România piate fi considerață ca atentat la securitatea cetățenilr Republicii Moldova, și, cu sigranță, vinovații au și un nume și ar trebui să poarte răspundere în fața legii;

2. Din 2020 trebuie să intre în vigoare pachetul eneregetic 3 al Tratatului Comunității Eneregetice Europene, al cărui semnatară este Republica Moldova, iar aceasta înseamnă că Republica Moldova trebuie să demareze procedurile legale de restituire în proprietatea statului a rețelelor de distribuție/tranzitare a gazelor naturale.