„Mulți cred că această independență a căzut din pod, nu a fost așa, a fost un rezultat al unor eforturi îndelungate, al unor elite foarte conștiente și coerente din punct de vedere al acțiunii politice, care, în cele din urmă, a permis inițial adoptarea, la 31 august 1989, în urma Marii Adunări Naționale de la 27 august 1989, a Legii privind revenirea la Limba Română, după care declararea Suveranității R. Moldova la 23 iunie 1990 și, în sfârșit, în vara anului 1991, la 27 august, într-o Mare Adunare Națională, au ales această formulă de independență, care conține câteva lucruri, de multe ori neglijate de unii.

Este vorba în primul rând de condamnarea caracterului abuziv al raptului de la 1775 și 1812, ceea ce trasa o linie de continuitate între R. Moldova și restul spațiului românesc, se invoca Pactul Ribbentrop - Molotov din 1939 și se arăta că de fapt acestea au permis înstrăinarea Basarabiei, care se proclama independentă, într-un efort de a se rupe, în prima fază, de Imperiul Sovietic… 

Regimul sovietic era unul străin identității noastre, impus abuziv în urma ocupației sovietice din anii 40, 44, pe care l-am suportat cu stoicism și împotriva căruia ne-am ridicat prin ființa identității românești, a limbii și a culturii române, pe când astăzi vorbim de o grupare criminală, care a preluat instituțiile statului și prin șantaj, corupție și frică a reușit să instaleze în Republica Moldova o quasi dictatură…

Mă aștept la decizii mult mai drastice din partea europenilor și a americanilor, pentru că mi se pare ridicolă identificarea R. Moldova cu procesele de integrare europeană. Noi suntem într-o decădere totală de la realizările pe care le-am avut în anii 2010-2013, o decădere care a îndepărtat RM de ceea ce ar fi trebuit să fie un proces de integrare europeană, de europenizare a acestui stat”.