La sfârșitul săptămânii vor avea loc alegeri cruciale în Republica Moldova. Președintele va fi ales direct pentru prima oară după 20 de ani, cu aceleași atribuții constituționale, însă, ca și cel ales de către Parlament. Rezultatul e unul menit să ridice mari semne de întrebare asupra viitorului graniței de facto a Occidentului pe Prut, remarcă analistul Iulian Chifu în Adevărul. Autorul menționează că cetățenii nu au realizat miza acestor alegeri: 50 de ani de izolare definitivă față de Occident, o frontieră de facto pe Prut și separarea definitivă a națiunii române. Cei cu soluții individuale vor pleca spre Occident, ceilalți vor rămâne condamnați la o zonă gri.

Totodată, Iulian Chiufu observă faptul că s-a marcat punctul de cotitură și în politica românească și în modul de tratare a Republicii Moldova, devenită un simplu stat vecin care, odată ce alege o direcție, va consemna și ridicarea unei anumite responsabilități a României, care nu mai poate face bine cu de-a sila.

Adevărul mai publică astăzi un interviu cu candidata proeuropeană la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, Maia Sandu, în care a vorbit deschis despre lupta anticorupție, despre relațiile Moldovei cu vecinii, dar și despre planurile pe care le are pentru a-i aduce acasă pe moldovenii plecați la muncă în străinătate. Moldova, la un moment de cotitură. Președinția e ultima redută care nu a fost cucerită încă de sistemul oligarhic mafiot, afirmă Maia Sandu. Când se bat Sandu și Dodon, câștigă al treilea, scrie Petru Bogatu pe blogul său. Ambii candidați au făcut o uriașă risipă de energie pentru a demonstra cine dintre este mai "plahotniucist". Agenda revanșardă, pe care Andrei Năstase i-a impus-o Maiei Sandu, a împins-o pe un drum ce nu duce nicăieri. Autorul înclină să creadă că singurul învingător al competiției dintre Maia Sandu și Igor Dodon este Vlad Plahotniuc. În aceste condiții, o răsturnare de situație în cursa pentru fotoliul prezidențial este dificil de realizat. Maia Sandu nu pare să aibă suficientă muniție electorală pentru a înclina balanța în favoarea sa prin mobilizarea indecișilor.

“Satul care nu vrea să moară”, este titlul editorialului lui Octavian Țâcu din ziarul Timpul. Autorul constată că nu vor satele noastre să moară, deși tot mai tristă e realitatea depopulării, care ne afectează emoțional, economic, demografic, iar de curând și electoral, prin urmare - politic. Autorul a descoperit universul unui sat basarabean, Fundurii Vechi din Glodeni. Care tot se încăpăținează să nu moară. Dar din acest punct de vedere are și o mare experiență, pentru că a dăinuit peste secole tocmai datorită capacității de a se sustrage din „calea relelor”, de unde și denumirea – Funduri, adică Fundătură, loc ferit de hoardele sălbatice și cetele de nomazi, venite din stepele asiatice după pradă.

Ziarul de Gardă publică un interviu cu Ioana Terente, pensionară din satul Costești, raionul Ialoveni, strănepoata lui Ion Pelivan, considerat părinte al mișcării naționale din Basarabia și ctitor al Unirii de la 1918.