Acest studiu, realizat în comun cu Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și organizația caritabilă WRAP, mai arată că risipa de alimente este aproximativ similară în rândul țărilor bogate și a celor sărace.

"O perioadă îndelungată de timp se presupunea că risipa de alimente la nivelul gospodăriilor este o problemă importantă doar în țările dezvoltate. Odată cu publicarea raportului Food Waste Index vedem că lucrurile nu sunt atât de clare", susține Marcus Gover, directorul organizației caritabile WRAP care lucrează cu guvernele pentru a reduce risipa de alimente.

Raportul estimează că 931 milioane de tone de alimente au fost risipite în 2019, echivalentul a 23 milioane de camioane de câte 40 de tone fiecare, care puse cap la cap ar fi înconjurat globul de șapte ori.

Studiul arată că gospodăriile private sunt responsabile pentru cea mai mare parte (11%) din alimentele care sunt aruncate. Urmează restaurantele și alți furnizori de alimente cu 5% și magazinele alimentare cu 2%. Pre capita, la nivel global 121 de kilograme de alimente sunt risipite în fiecare an la nivelul consumatorilor, dintre care 74 de kilograme numai în cazul gospodăriilor.

În 2011, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a estimat și ea că o treime din alimentele produse la nivel mondial sunt pierdute sau risipite în fiecare an. FAO a calculat un Food Loss Index cae arată că aproximativ 14% din alimentele lumii sunt pierdute în faza de după recoltare și până ajung în faza de distribuție.

Între 8% și 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră au legătură cu alimentele care nu sunt consumate (risipite sau aruncate), o cantitate similară cu transportul rutier. Păduri sunt defrișate, combustibil este ars și ambalaje sunt produse pentru a furniza alimente care sunt aruncate. În paralel, alimentele care se alterează în gropile de gunoi eliberează mai multe gaze cu efect de seră în atmosferă.

Directorul UNEP, Inger Andersen a apreciat că o reducere a risipei alimentare ar duce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și ar însemna de asemenea că mai multă hrană este disponibilă, ceea ce ar reduce foametea la nivel mondial și ar permite economisirea unor bani. Andersen a făcut un apel către guverne, companii și oamenii din întreaga lume să își aducă contribuția la reducerea risipei alimentare.