H. salminicola își petrece întregul ciclu vital în țesutul muscular al peștilor și al unor viermi subacvatici, condiții în care nu are oportunitatea de a transforma oxigenul în energie. Însă toate celelalte organisme multicelulare de pe Pământ, al căror ADN a fost secvențiat de oamenii de știință, dispun de unele gene cu funcții pentru aparatul respirator. Conform unui studiu publicat luni în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, în genomul lui H. salminicola nu există nicio astfel de genă.

O analiză microscopică și genomică a acestei creaturi parazite a dezvăluit că, spre deosebire de alte animale cunoscute, H. salminicola nu dispune deloc de genom mitocondrial - micuțul dar extrem de importantul segment de ADN adăpostit în mitocondrii și care include genele responsabile pentru respirație.

La fel ca multe alte organisme parazite din clasa Myxozoa - un grup de animale acvatice simple, microscopice, înrudite de departe cu meduzele - H. salminicola ar putea să aibă un trecut evolutiv în care să fi semănat mai mult cu meduzele, însă evoluția a făcut-o să lase în urmă astfel de trăsături.

"Și-au pierdut țesuturile, celulele nervoase, musculatura, totul", susține co-autorul acestui studiu, Dorothée Huchon, biolog la Universitatea din Tel Aviv. "Iar acum am aflat că și-au pierdut și abilitatea de a respira", a adăugat ea.

Acest proces evolutiv de simplificare genetică reprezintă un avantaj pentru organismele parazite precum H. salminicola, care prosperă reproducându-se cât mai rapid și cât mai frecvent cu putință, mai explică Huchon. Organismele din clasa Myxozoa au unele dintre cele mai mici genomuri din lumea animală și sunt niște organisme extrem de eficiente în a se perpetua. Dacă H. salminicola este relativ beningnă, alte organisme parazite din aceeași familie au parazitat și ucis populații întregi de pești, reprezentând o amenințare atât pentru pești cât și pentru pescuitul comercial.

Infestarea cu acest parazit apare sub forma unor chisturi rotunde, de culoare alb-lăptos, în țesutul muscular al peștilor. Doar sporii acestui organism parazit au o complexitate genetică mai mare. Sub microscop, acești spori seamănă cu niște spermatozoizi de culoare albăstruie, cu două cozi și o pereche de "ochi" mari și ovali, ca de extraterestru.

Acești "ochi" sunt de fapt celule înțepătoare, conform lui Huchon, care însă nu conțin venin ci ajută organismul parazit să se fixeze pe gazdă. Aceste celule înțepătoare sunt, de altfel, probabil singurul mecanism la care parazitul H. salminicola nu a renunțat de-a lungul drumului său evolutiv spre... simplitate.

"Când spunem animale ne gândim la organisme multicelulare, cu numeroase gene, care evoluează și devin din ce în ce mai complexe. În acest caz este vorba de un organism care a mers pe contrasensul drumului evolutiv normal. Aceste organisme au evoluat pentru a deveni aproape (organisme) unicelulare", a mai susținut ea.

Dar cum reușește H. salminicola să producă energia necesară proceselor metabolice dacă nu respiră? Oamenii de știință încă nu știu sigur dar ipoteza de lucru este că dispune de un set de proteine care pot extrage energia moleculară direct din organismul gazdă. AGERPRES