Cercetătorii au detaliat descoperirea, săptămâna aceasta, în Frontiers in Microbiology, potrivit Agerpres.

"Bacteriile pot utiliza acești compuși drept singură sursă de carbon, azot și energie", a declarat Hermann J. Heipieper coautor al studiului și cercetător-șef la Centrul Helmholtz pentru Studii de Mediu-UFZ din Leipzig, Germania, citat într-un comunicat. "Această descoperire reprezintă un important pas înainte pentru reutilizarea produselor PU greu reciclabile", a notat el.

Poliuretanul este utilizat în orice, de la materiale de construcție și încălțăminte până la componente frigorifice și roți de skateboard. Polimerul este apreciat pentru proprietățile sale, fiind ușor, izolator și flexibil, însă reciclarea sa este mare consumatoare de energie. Majoritatea obiectelor din poliuretan sfârșesc la gropile de gunoi, unde pot elibera o varietate de toxine, unele dintre acestea fiind cancerigene.
În cadrul eforturilor de reducere a problemei deșeurilor de PU, Heipieper și colegii săi au apelat la microorganisme. Majoritatea studiilor s-au concentrat asupra capacității tulpinilor de bacterii și fungi de descompunere a materialelor plastice pe bază de petrol, puține fiind axate pe poliuretan.

În timp ce analizau comunitățile de bacterii care trăiesc printre deșeurile de plastic, oamenii de știință au identificat și izolat o tulpină numită Pseudomonas sp. TDA1. Bacteria s-a dovedit promițătoare prin capacitatea sa de a viza legăturile chimice care formează plasticele din poliuretan.
Pe lângă faptul că poate consuma poliuretan, tulpina face parte dintr-o familie de bacterii cunoscută pentru capacitatea lor de a rezista la toxine. "Această trăsătură se mai numește toleranță la solvent și este o formă de microorganisme extremofile", a declarat Christian Eberlein, coautor al studiului și cercetător în cadrul aceluiași centru.

Analiza genomică a bacteriilor i-a ajutat pe cercetători să identifice posibile căi pentru metabolizarea compușilor chimici din PU. Oamenii de știință speră că cercetări genomice ulterioare vor scoate la iveală enzimele extracelulare sau exoenzimele pe care bacteriile le utilizează pentru a declanșa reacția biochimică cu potențial degradant a compusului.

Dacă testele viitoare se vor dovedi un succes, oamenii de știință ar putea dezvolta bacterii ce vor descompune compușii poliuretanici într-un mod mai eficient.