În acest an, discipolii săi au reușit să obțină o medalie de argint, două de bronz și două mențiuni la Olimpiada Internațională de Fizică la Tokyo, Japonia. Olimpiada s-a desfășurat în perioada 10-17 iulie cu participarea a 398 de elevi din 84 de țări. 

 „Când am aflat punctajele luate de elevi, nu aveam ideea clară care sunt medaliile pe care le vom obține, respectiv aveam emoții, inclusiv pentru că olimpiada ni s-a părut mai simplă și, probabil, baremele la care se trec medaliile erau mai ridicate. 

Inițial au fost: o medalie de argint, una de bronz și trei mențiuni. Dintr-o mențiune am reușit, în urma contestării, să obținem încă o medalie de bronz. Rezultatele, într-adevăr, sunt bune. Au fost similare cu cele de anul trecut la Olimpiada Internațională de Fizică organizată de Elveția, desfășurată în format online. Sperăm să continue, anul viitor sa fie mai bune”.

Calitatea subiectelor în cadrul olimpiadelor naționale ar trebui să crească, spune profesorul, deoarece olimpicii deseori chiar își depășesc proprii profesori: 

„Din acest an și la olimpiadele raionale sunt subiecte elaborate centralizat, ce presupune și un alt nivel de competență. De cele mai multe ori, din ce spun elevii și din ce am observat și eu, calitatea subiectelor este mai proastă, corectată ușor în ultima vreme, inclusiv poate și pe la olimpiadele republciane uneori când au o formulare stângace sau calchiată din rusă, bareme nedetaliate. Olimpicii sunt, totuși, o categorie aparte, care deseori își depășesc profesorii, inclusiv profesorii-verificatori, de asta trebuie sa fii atent cu ei, pentru că după asta poți rămâne fără olimpici.

Meseria de profesor este o provocare pentru Sergiu Cârlig. Chiar dacă are o experiență vastă în domeniu, profesorul spune că întotdeauna are ce învăța, mai ales de la elevii săi. Pentru a-i inspira pe tineri să învețe la Fizică,  utilizează diverse metode, printre care exemple intrigante, dar și simțul umorului.

„Toată lumea așteaptă, inclusiv din clasa a șasea, ca lecțiile de fizică să fie wow, cu experiențe în care dacă nu arunci jumătate de laborator în aer, nu este interesant să vii la lecție. Le folosești uneori, dar nu zi de zi, c-apoi ajungi să te transformi în clovn, ci nu în profesor. Înțelegem că și elevii sunt mai puțin motivați să facă efort matematic la o disciplină pragmatică cum este fizica. Încerci să pornești de la o situație de problemă, la care să le dai soluții...”.

Un profesor care să prezinte o sursă de inspirație pentru elevii săi ar trebui să își iubească meseria, să aibă multă răbdare și competențe, spune Sergiu Cârlig.

„Prima calitate începe de la a-ți iubi materia, pentru că să mimezi este destul de dificil. Urmează răbdarea (...). Există câte un elev care intenționat te provoacă. Încă depășesc aceste situații. Când o să simt că nu mai am răbdare, sigur o să îmi închei cariera profesorală. Competența este un element important, dar nu decisiv. E bine dacă competența se acumulează pe parcurs”.

„Mie îmi place să lucrez cu categoria medie de elevi, pentru că aceștia sunt cei cu care o să ne confruntăm la orice pas. Ne întâlnim cel mai des cu acești oameni în viața cotidiană. Asta te face să vrei să-i miști din loc ca să facă mai mult...”

Mai multe despre viața de profesor, experiența de conducător al lotului olimpic, sistemul de învățământ din R. Moldova, dar și contribuția fizicii în viața cotidiană aflați din interviul acordat emisiunii „Oamenii Cetății” de la Radio Chișinău de profesorul Sergiu Cârlig.