În cadrul emisiunii OAMENII CETĂȚII de la Radio Chișinău, el deplânge totodată faptul că până în prezent nu s-a dorit introducerea în Constituție a denumirii Limba Română, deși aceasta este stipulată în Declarația de Independență și într-o decizie a Curții Constituționale:

„Atunci, în 1989, când a fost adoptată Legea despre revenirea la grafia latină, ne-am îmbătat de fericire și când au venit agrarienii și au introdus în Constituție sintagma „limbă moldovenească” încă mai eram în euforia succesului și nu am ripostat. Mai apoi, toți cei care au venit la putere s-au ferit, ca acela de tămâie, de sintagma „limba română” și atunci când Curtea Constituțională a decis că Declarația de Independență prevalează și limba română trebuie să fie în Constituție, iată că, iarăși, cei care trebuiau să rezolve această problemă, nu au vrut s-o rezolve. Nu că nu au putut, nu au vrut s-o rezolve.

În 1995, în Estonia a fost revizuită Constituția, anume la capitolul acesta al limbii, al minorităților, autohtonilor și așa mai departe. Ei au zis că ceea ce au adoptat în prima fază a fost o chestie de moment și în 1995 au corectat anumite lacune care s-au făcut simțite pe parcursul a 4 ani. Noi avem 30 de ani, toată lumea, toți savanții vorbesc de limba română și noi o facem pe morții în păpușoi. Ca să schimbi ceva în legislație, sau cel puțin să introduci denumirea de limbă română în Constituție, trebuie să iubești cât de cât acest popor, acest pământ, această istorie a noastră și să fii responsabil de ceea ce faci.

Eu le spun și studenților și elevilor mei următorul lucru: sunteți niște oameni fericiți că aveți posibilitatea să ascultați astăzi la ore prelegeri despre Mihai Sadoveanu, Rebreanu, sau despre Bacovia, sau despre atâția alți scriitori. Eu sunt nefericitul, le spun lor, care atât în școală, cât și la Facultatea de Litere am studiat literatură sovietică, despre cincinale, despre colhozuri, despre Partidul Comunist, despre prietenia între popoare… Le mai adaug: sunteți fericiți că aveți posibilitatea să scrieți în grafia latină, care este haina firească a limbi române, eu sunt un nefericit că nu am avut această posibilitate și a trebuit să scriu Ж (g) cu o codiță deasupra, să scriu cu „semul moale” cuvântul „copaci”. Astfel, încerc să-i aduc la ideea că 1989 este un an semnificativ pentru noi, este un an al revenii noastre la matricea noastră spirituală și la alfabetul latin”.