În localitățile din sudul Republicii Moldova, limba română, cântecele și tradițiile naționale s-au păstrat cu grijă datorită faptului că sudul Basarabiei a fost mai mult timp conectat la România – a făcut parte din Regatul România, iar mai târziu populația a avut acces la televiziunea și radoul românesc, inclusiv în perioada sovietică, dar și datorită unor personaje care au contribuit la păstrarea spiritului și a limbii române în această zonă, povestește Nina Negru, născută într-un sat de pe malul Prutului. 

„Probabil că și această zonă de interferență moldo-munteană a produs ceva acolo. Nu e ceva ieșit din comun, dar ceva normal, natural, care îl face pe omul din sud să nu tresară când aud cuvântul român. Noi am crescut cu televizorul pus la TVR, dar înainte de televizor, în cea mai fragedă copilărie a mea, era un aparat de radio din lemn frumos lustruit, unde auzeam o limbă de diamant, care era limba literară română. Avem etalonul în față și noi știm ce este limba literară română. De asemenea, m-am trezit cu un cult, de-a dreptul un cult al consătenilor mei pentru cele mai mari interprete de muzică populară din România, Maria Tănase, Iona Radu, Maria Lătărețu. Întreaga Românie, prin radio ne intra în casă”.   

În anii 70 când era elevă la școala din Zârnești a fost chemată în biroul directorului școlii Constantin Cernenco, „Era un profesor de română atât de sever, încât îmi tremurau genunchii. Mi-a dat o coală de hârtie și un pix și mi-a spus că scriem o dictare cu litere latine. Eu, pregătită de părinți, am sărit și i-am spus că nu știu să scriu. M-a liniștit și mi-a spus: „Nu te teme de mine, eu știu că tu le scrii scrisori rudelor din România și vreau să te învăț să scrii corect”. Am scris acea dictare, după care mi-a sugerat să scriu o scrisoare și unui elev din satul de peste Prut, Cavadinești. Îmi zice: „Tu când urci în pod vezi un deal, după care e satul Cavadinești. Scrie o scrisoare unui elev din clasa a 8-a, al 13 de exemplu după registru să-ți răspundă ție. Dar să nu spui nimic nimănui”. Ei bine, peste puțin timp, o mulțime de elevi din școala noastră aveau prieteni la Cavadinești și în satele învecinate din România. Își scriau, acele scrisori nu ajungeau direct, dar erau controlate rău, ne făceam și cadouri, nu doar scrisori. După 90, mi-am găsit prietena de corespondență din Cavadinești, la Galați. Din cauza severității lui, nimeni nu l-a pârât. Abia la maturitate ne-am spus unul altuia că directorul ne-a îndemnat. Nu trebuie să uităm figurile satului”.

Nina Negru confirmă faptul că populația din zona de sud sunt și cei mai iuți dansatori: „Atât de mare iubitori de dans sunt basarabenii, am în vedere Basarabia istorică, sudul, încât nici în timpul foametei nu s-au put reține să nu danseze. Și îmi spunea bunica în ce fel dansau – își strângeau bine brațele, cum ai împleti un colac, dar nu mai făceau toate mișcările acelea complicate, că la noi într-un dans intră șapte feluri de dans. Aici melodia era simplă și ținându-se așa, unul de altul, dansau acest joc”.