În jur de 50 de monumente de for public din interbelic au fost sau sunt în proces de reabilitare de către Iulian Rusanovshi și Asociația ”Monumentum” pe care o conduce.

Dragostea de țară și patriotismul l-a deprins din familie, mai exact de la unchiul Ion Moraru, disident politic, condamnat la închisoare pentru acțiuni anticomuniste a mărturisit el într-un interviu pentru Radio Chișinău:

”Disidentul Ion Moraru îmi este unchi după tată. Foarte des mergeam la el, mai ales de sărbători, și ne ținea lecții de istorie, ne povestea foarte mult. El a făcut pușcărie politică în Siberia. A fost condamnat pentru faptul că a înființat o organizație clandestină anticomunistă ”Sabia dreptății lui Ștefan cel Mare. Fiind mici copii și ascultând de fiecare dată ceea ce ne relata Ion Moraru am deprins ceva de la el care este greu de explicat în cuvinte, pe de o parte, pe de altă parte , deplasările dese pe care le făceam la Mănăstirea Putna, și schimbul cultural, pentru că preoții de la Putna, cel puțin 30 la sută dintre ei, au câte două facultăți. Este o oază de cultură și spiritualitate în acest Ierusalim al neamului românesc. De acolo am învățat foarte multe lucruri care într-un final ne-au canalizat intențiile acestea a noastre spre restabilirea acestui patrimoniu.”

Primele monumente le-a reabilitat în urmă cu 12 ani, atunci când a început cum numește el, ”Războiul monumentelor”, după cum a denumit și volumul închinat restabilirii memoriei istorice.

”Cu 12 ani în urmă nu aș fi crezut niciodată că, împreună cu asociația, vom ajunge să realizăm atâtea obiective… În mai 2010 am început ”războiul monumentelor” îi spunem noi, și așa am denumit și cartea la sugestia regretatului arhitect Eugen Bâzgu, cel care ne-a inițiat în tot ce înseamnă restabilire de monumente și dragoste de artă în general. Război, fiindcă el a fost declanșat de cei care au distrus patrimoniul nostru public în 1940-1945 când au distrus monumentele, cimitirele, bisericile, tot ce am avut noi mai frumos, tot ce ne-a legat de trecut. Acum ne aflăm într-o contraofensivă legitimă, culturală, de restabilire a patrimoniului nostru interbelic românesc din Basarabia”

Declarațiile martorilor, puțini care au mai rămas în viață, dar care țin minte cu lux de amănunte cum au arătat monumentele în varianta originală sunt foarte valoroase și cele care îi motivează pe tinerii din Asociația ”Monumentum” să continue lupta de reconstituire a monumentelor, susține Iulia Rusanovschi:

Acești martori îți dau un imbold foarte puternic pentru a continua lupta, fiindcă este o luptă foarte grea. Vă imaginați dacă obținerea actelor permisive durează patru ani cât de epuizantă este această muncă și este vorba de voluntariat, după care trebuie să mai găsești și bani pentru a face monumentul. Dar atunci când vezi acești oameni care în câteva cuvinte își exprimă toate trăirile de pe parcursul a 70-80 de ani, îți transmit niște emoții extraordinar de puternice pentru a continua aceste acțiuni de voluntariat. Și aici aș vrea să amintesc despre domnul Marinciuc, profesor la Universitatea Tehnică. Nu știu dacă mai este în viață. El a fost cel care în anul 2014 ne-a arătat locul exact unde s-a aflat locul Monumentului celor Trei Martiri. Tot dumnealui ne-a descris cu lux de amănunte cum a arătat Cenotaful Generalului Stan Poetaș pe care l-am restabilit și l-am inaugurat la 3 martie 2018 în curtea muzeului din orașul Soroca. Acest monument inițial s-a aflat în cimitirul bisericii Oleinicov și a fost vandalizat prin 92-93. A fost vandalizat pentru a fi dat la plăci de marmură. L-au dezmembrat în șase blocuri de marmură. L-au dus lângă casa paznicului din cimitir și au încercat să dezmembreze blocul central. Persoana care s-a ocupat de dezmembrarea acestui bloc a fost călcată de mașină și a rămas fără picioare. Mi-a povestit paznicul de la cimitir care ne-a ajutat să culegem din diferite locuri din cimitir cele patru blocuri. Blocul central de marmură s-a transformat într-un blestem și oamenii se temeau să se mai apropie de el. Și nu știam cum a arătat. Pentru că lipsesc două piese de marmură. Nu știam cum era împrejmuit monumentul. Și domnul Marinescu, ne-a descris cu lux de amănunte. Și i-am zis:

• Domnu Marinciuc, de unde țineți minte cum era acest monument cu 60 de ani în urmă. Că avea 9 ghiulele anti tanc, în jurul cenotafului, și erau toate cu lanț metalic...

• Pai, Iulian, nu pot să uit. Știi de ce? Pentru că pentru prima dată lângă acest monument am sărutat-o pe prietena mea.