Reputatul actor a fost și un talentat artist plastic, a realizat lucrări în aproape toate tehnicile și a lucrat cu diverse materiale – ulei, creion, tuș, cărbune, grafică, sculptură, ghips, plastilină și chiar bijuterii din os, lemn, argint, pe care le-a purtat în spectacolele sale.

Are o galerie importantă de portrete, sculpturi ale personajelor pe care le-a jucat în scenă.

Această deschidere și pornire artistică vine din școală, datorită studiilor serioase și a profesorilor de la Liceul „B. P. Hasdeu”, din Chișinău. Îi plăcea desenul încă din copilărie și la liceu a învățat tot ce ține arta plastică. Eugeniu Ureche își lua creionul și vopselele peste tot unde mergea în călătorii și turnee.

Leonora Sâdnic, critic de arta: 

Ambii, și Mihail Petric, și Eugeniu Ureche, au avut școală românească. Anume aceasta le-a deschis niște ferestre spre lumină. Studiau nu doar materiile de bază, dar aveau și cultură generală, de unde vine și interesul pentru literatură și muzică. Mai puțin se știe despre Eugeniu Ureche ca artist plastic. Despre el îmi vorbea prietenul lui Mihail Petric, au fost vecini și buni prieteni. Ambii s-au născut în luna martie, cu o diferență de șase ani, au decedat în același an, 2005. Mihail Petric, care îi cunoștea și această latură artistică, dar el era înzestrat cu un gust rafinat, vorbea de fiecare dată cu respect și admirație despre realizările prietenului lui Eugeniu Ureche. Mă invita să mergem la atelierul lui Eugeniu Ureche, dar am tot amânat. La 27 martie 2017, la 100 de ai de la nașterea lui Eugeniu Ureche, a fost organizată o expoziție cu această ocazie. Am rămas surprinsă, șocată chiar de acea multitudine de lucrări, de ținuta artistică, de diversitatea de genuri, de motive. Un artist care să se manifeste în toate domeniile de artă noi nu vom găsi nici în zilele de astăzi – excelează în domeniul graficii, picturii, gravurii, bijuterii confecționate din materiale complicate.

Artistul plastic Mihail Petric, care a studiat la Școala normală din Iași (1935-1944), i-a cunoscut pe Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu, afirmă criticul de artă Leonora Sâdnic:

„După cum mi-a povestit dumnealui, la liceul s-a organizat un concurs de istorie. Mihail Petric a obținut premiul I. Toți elevii de la Școala normală din Iași au fost adunați la Teatrul Național, pe scenă a fost invitat Mihail Petric ca laureat. Nicolae Iorga i-a înmânat un cadou – 30 de cărți. Spunea că erau așa de multe încât, el copil fiind, nici nu le putea duce pe toate și coborî treptele. Cum l-a cunoscut pe Mihail Sadoveanu: liceul era nu departe de Copou și de vila lui Sadoveanu. El avea acolo și o vie. În timpul verii obișnuia să invite copiii să mănânce struguri și să-i ajute la cules. Sadoveanu ieșea și discuta cu acei copii. Astfel, Mihail Petric a discutat cu el și a rămas cu impresii foarte frumoase. Dacă nu era un om cu sensibilitatea lăuntrică și cultură, nu și-ar fi dat seama de valoarea acelor doi coloși, titani ai culturii române. Mihail Petric a reținut aceste momente și și le amintea cu mult drag”.