„Regimul a folosit monumentul din centrul satului, înălțat pentru soldatul sovietic, dar de fapt a fost o minciună de lungă durată. Am fost învățați, când mergeam cu tot satul la 9 mai, ni se spunea că acolo este un mormânt comun. Dar după obținerea libertății noastre putem să mai povestim și să aflăm lucruri impresionante. Am mers pe la oamenii satului și am întrebat dacă lângă monumentul nostru, la care atâția ani am fost și am dat salutul, dacă sunt înmormântați acolo soldați sovietici. Bătrânii, deja nu mai au de ce să le fie frică, și toți  mi-au spus că nu există nici un os de soldat lângă monumentul satului. Comuniștii au folosit un monument ca să ne îndoctrineze. Am descoperit nu numai că în „mormântul comun” nu există niciun os de soldat, dar că ei au fost înmormântați în câmp, pe Valea Culii…

Pe monumentul din sat sunt șase plăci unde sunt înscriși 289 de soldați. Am găsit că majoritatea au fost din Ucraina și nu din toată țara mare, dar din regiunile Vinița, Podolia, Kirovograd, Odesa. Dacă ne uităm pe hartă, acestea sunt regiunile învecinate cu R. Moldova. Am rămas șocată că, după vârstă erau majoritatea băieți  tineri, de 20, 21, 22 de ani, care au fost înrolați în Armata Sovietică în luna martie, adică au apucat să ajungă de la țară, pe Valea Culei, lângă Bravicea,  iar în luna aprilie să fie omorâți, în 1944… Erau plugari, țărani de la țară, și nu erau luați de comisariatul de raion, dar de un comisariat militar mobil. Asta spune că aceste comisariate mobile mergeau din sat în sat și pe oricine găseau îi luau direct la război, fără pregătire. Îmi povestea o învățătoare al cărei tată a fost pe front și ne povestea că din Bravicea până în Meleșeni, sovietici cânt i-au luat pe bărbații din Bravicea la război îi duceau cu puștile îndreptate înspre ei. Ca și acei ucraineni, ei erau țărani, plugari, de la sat, de la țară, ei nu aveau treabă cu războiul. Ei nu voiau să meargă și îi adunau forțat...

Din 1956, de când este acest monument în sat, până în prezent, s-au făcut comemorări lângă aceste pietre, dar unde sunt bravicenii noștri? Ei de ce au fost ignorați? Veneau veteranii din sat, dar într-un fel îi comemorau pe soldații sovietici care erau inscripționați pe plăcile de pe monument. Vedeți ce nedreptate... 414 bărbați e o cifră impresionantă. Cu ostașii din Armata Română avem goluri, 138 de bărbați, cu istoria lor militară neidentificată. 81 de bărbați au murit în Polonia, Germania, România, Ucraina, cum a mers frontul. Au fost luați la război din noiembrie 1944, de când s-a stabilit raionul la Bravicea și comisariatul miliar a început să funcționeze, au început să strângă bărbații la război. Mulți nu voiau să meargă la război și de asta îi escortau cu arma direcționată spre ei. Îi duceau pe jos până la Călărași, unde era punctul de adunare și după aceea repartizați prin unități. 81 de bărbați din Bravicea, majoritatea tineri au murit și ei s-au pierdut din memoria satului”…