Cei doi au înființat și conduc împreună ONG-ul Tășuleasa Social, cu sediul în localitatea Pasul Tihuța din județul Bistrița Năsăud, care de 20 de ani desfășoară acțiuni cu caracter educațional, social, de mediu și cultural. Au ajuns cu donații pentru copii din familii vulnerabile inclusiv din satele din Rep. Moldova.

Tibi Ușeriu a devenit cunoscut în întreaga lume după ce a câștigat de mai multe ori unul din cele mai dure ultra maratoane din lume, cel de la Polul Nord. Este autorul volumului autobiografic, ”27 de pași” în care își descrie povestea ”vieților sale paralele”, în care a fost pe rând ”slugă la ciobani, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria și autor de jafuri armate”. A evadat din două închisori europene, dar nu și din a treia, unde a stat închis timp de 10 ani.

Via Transilvanica, drumul care îți arată România cu frumusețile și problemele ei

Am participat, alături de mii de oameni veniți din toate colțurile României, și dincolo de hotarele ei, la inaugurarea traseului Via Transilvanica care a avut loc la Cetatea de la Alba Iulia.

Alin Ușeriu, care a parcurs pe jos cei 1.400 de kilometri, spune că Via Transilvanica va fi cel mai bun ambasador al României. Traversând la pas sutele de cătune și orașe, prin păduri și munți, cineva își va putea face o imagine clară despre ce reprezintă oamenii și această țară. El a vorbit despre ce l-a inspirat să inițieze acest traseu:

”În primul rând ne-am dorit foarte tare să trezim la viață niște sate părăsite care erau în pericol de dispariție, se împădureau încet, rămâneau doar câțiva bătrâni singuri pentru că tineretul nu are nicio opțiune de muncă”.

Alin Ușeriu a vorbit pentru Radio Chișinău și despre ceea ce a simțit traversând la pas Via Transilvanica, în 62 de zile:

”Dacă eu aș putea să pun în cineva ceea ce simt eu acum la capătul traseului, că acum două zile l-am terminat, acel cineva dacă m-ar asculta, s-ar și porni pe Via Transilvanica. Ar lăsa totul baltă. Este o stare de bine care nu se poate compara cu altfel de concediu. Trebuie să mergi, să o iei la pas, să ai experiențe, să întâlnești oameni, să rămâi cu tine, să te întâlnești pe tine. Deci, are și o valoare spirituală foarte importantă. Să te rogi dacă ai cui, să nu te rogi dacă nu ai cui. Este un timp de calitate petrecut cu tine însuți”.

Christine Thürmer, prima femeie care a parcurs la pas Via Transilvanica

Originară din Germania, Christine Thürmer este considerată cea mai umblată femeie din lume. După ani buni de muncă în calitate de manager într-o companie, și-a abandonat cariera în 2007 dedicându-și viața exclusiv mersului pe distanțe lungi pe jos, cu bicicleta sau vâslind. 

Autoare de cărți, Christine a traversat la pas, cu bicicleta sau vâslind, peste 60 de mii de kilometri în toate colțurile lumii. Este prima femeie care a mers și pe Via Transilvanica despre care ne-a mărturisit că i s-a părut cea mai captivantă drumeție:

”A fost extraordinar să descopăr ospitalitatea oamenilor din România. De obicei stau în cort, dar România este o țară accesibilă pentru noi germanii, totodată și din cauza urșilor, am stat mai mult în pensiuni. Așa s-a făcut că am cunoscut și am interacționat cu mulți localnici, am învățat multe despre ei și a fost o experiență captivantă”.

În Europa aproape că nu au mai rămas țări pe care să nu le fi vizitat la pas. Următorul proiect ar putea fi chiar Rep. Moldova, ne-a mărturisit Christine.

”Sunt un drumeț profesionist. De obicei nu fac trasee mai mici de o mie de kilometri. Am parcurs pe jos de trei ori distanța între Mexic și Canada și de patru ori am traversat continentul european. În Uniunea Europeană am mers în fiecare țară. Nu am ajuns încă în Rep. Moldova. Va fi probabil un nou proiect al meu. ”

Vinul și limba română care se vorbește și în stânga Prutului au fost printre descoperirile legate de Rep. Moldova.

Anca Iosif, ”Nu mă întorc, doar ajung”

Anca Iosif, jurnalistă de mediu din România, a parcurs jumătate din traseul Via Transilvanica. A mers 700 de kilometri prin ruralul românesc ca să‑și descopere curajul:

”Treci prin toate aceste medii pe traseu: de la păduri, la pajiști, la sate, coceni de porumb, orașe. Cred că este un traseu pe care pot să înțelegi cât de bine îți face statul în natură și mersul prin păduri. M-am întors mai iubitoare, mai aplecată, mai atentă la ce se întâmplă la mine în oraș, cu natura, cu parcurile, nu doar în sălbăticie. Cred că Via Transilvanica are potențialul acesta să îți arate toate provocările acestea prin care trecem, cu seceta, cu animalele sălbatice, relația dintre comunitățile locale și braconaj. ”

La finalul drumeției care a durat aproximativ o lună, Anca a scris despre experiențele pe care le-a trăit pe drum, intitulat ”Nu mă întorc, doar ajung”.

”Tot aud că o să știu când o să ajung în locul potrivit mie pentru locuit și mi-e teamă că, de fapt, n-o să ajung acolo, că o să mă simt într-o constantă etapă de tranzit. Probabil de aici și panica din ultimele păduri. Dar poate tranzitul e OK pentru mine, nu știu. Ce știu e că drumul ăsta m-a ajutat să accept un pic mai mult negăsirea unui acasă întru totul al meu ca pe una dintre pietrele din rucsacul meu. O să mai cadă pe un picior uneori, o să mai doară să nu am răspunsuri certe, dar o să-ncerc să-mi centrez atenția pe prezent, ca-n pădurile de pe Via. Incertitudinea e în regulă și poate ăsta va fi singurul lucru care o să mă scoată dintre cei patru pereți, la alt drum.

Nu știu.

Dar cine știe?” scrie Anca, la finalul articolului. 

Mai multe detalii despre Via Transilvanica pot fi găsite la pagina de facebook.