”Eu cred că această carte ar trebui să fie măcar câte un exemplar în școlile din Rep. Moldova și ar trebui chiar să se introducă o disciplină, o lecție la Educația Civică despre lupta noastră pentru adevăr, pentru valorile noastre românești.

Am vorbit în carte despre copilăria mea, despre baștina mea, despre oamenii care m-au ajutat. M-am străduit să scriu și într-o formă cât de cât artistică.”, susține Ion Iovcev.

Omul după ce trece prin anumite evenimente tragice se schimbă, devine altfel, altfel privește la lume, mai spune profesorul:

”În așa momente grele omul înțelege că are o misiune în lumea asta și fiecărui om i se dă o cruce să o ducă. Mai ușoară, mai grea dar aceasta a fost crucea mea. Nu știu cât de bine am făcut-o eu, dar am făcut-o din suflet. Nu pot să spun că nu m-am temut, asta ar fi incorect dar sincer cred că există un prag roșu și dacă l-ai trecut de acum nu ai voie să dai înapoi. Știi că e greu, că se poate întâmpla cu tine ceva. uneori mă miram de unde vine acest curaj și am înțeles că vine de undeva de sus. ”

Titlul cărții este unul sugestiv și vine să sublinieze starea de lucruri din stânga Nistrului, a școlilor din regiunea transnistreană, declară Ion Iovcev:

”Noi am fost ostateci, mai ales Liceul ”Lucian Blaga”, eu personal am fost ostatic în propria țară. În momentele de cotitură, în momentele cele mai grele pentru Republica Moldova, ca de exemplu atunci când nu a fost semnat Memorandumul Kozak, de federalizare a Rep. Moldova. Și atunci am vorbit în Piața Marii Adunări Naționale, drept răsplată am fost ostatici. Numai teroriștii fac așa ceva. A fost distrusă școala în 2004 pentru faptul că Rep. Moldova nu a semnat proiectul de federalizare și nu l-a primit pe Putin.

Același lucru s-a întâmplat și în anul 2013-2014 când Rep. Moldova trebuia să semneze să devină membru asociat la Uniunea Europeană și iarăși ostaticii am fost noi, care, știți, prin câte am trecut: pe la procuratura din Tiraspol, pe la judecătorii lor, reținerea și arestarea mea în satul Parcani, numindu-mă contrabandist cu valută străină care era de fapt salariile profesorilor”, afirmă Ion Iovcev.