„Sacrificiile pentru a fi însoțitoare de bord sunt foarte mari, eu, de exemplu, mai mult am fost în deplasări decât pe loc. Am călătorit foarte mult, două săptămâni eram acasă și două săptămâni în deplasare și a fost dificil din punct de vedere emoțional, în primul rând ca mamă. De aceea, în acest domeniu, cel mai important este susținerea celor apropiați. Totodată, și interacțiunea constantă cu diverse persoane reprezintă o provocare semnificativă”, a declarat Olesea.

Olesea consideră că oricine poate deveni însoțitor de bord, dacă își dorește foarte mult acest lucru.

„Chiar dacă nu ești bun la capitolul engleză, acest lucru se poate schimba dacă îți dorești. Ca să devii însoțitor de bord, trebuie să ai grijă de sănătatea ta, să duci un mod sănătos de viață, să te dezvolți și să comunici cu oamenii”, a explicat ea.

Deși aspectul fizic este important, Olesea subliniază că adevărata valoare stă în personalitatea și valorile persoanei.

Olesea a mai oferit detalii și despre etapele din acest domeniu. La școala de aviație, cursanții sunt acceptați până la vârsta de 30 de ani, iar după 35 de ani, devine dificil să fie acceptați de o companie aeriană. Cu toate acestea, vârsta oficială de pensionare pentru un însoțitor de bord este de 45 de ani. Există o ierarhie clară: de la simplu însoțitor de bord, se poate evolua la senior, șef de echipaj, instructor și examinator.

„Punctualitatea este fundamentală, de aceea un însoțitor de bord devine bun atunci când învață bunele maniere”, a concluzionat Olesea.

Interviul integral cu Olesea Russu îl puteți urmări în continuare: