Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova

Proiectul noii Strategii este axat pe trei obiective principale, menite să consolideze securitatea republicii în „cel mai periculos moment de la obținerea independenței”. Aceste trei obiective sunt formulate în termenii priorităților ca protejarea și garantarea siguranței cetățenilor, crearea unui stat puternic și respectat și aderarea statului Republica Moldova la UE. Iar cele mai mari pericole la adresa securității naționale au fost definite de către președinta Maia Sandu în prezentarea sa, ca „politica agresivă dusă de Federația Rusă împotriva țării noastre și împotriva păcii, în general, și corupția înrădăcinată în Republica Moldova”.

În proiectul strategiei, drept prima amenințare la adresa securității Republicii Moldova este trecută “agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și ambiția guvernului rus de a croi un coridor militar terestru spre teritoriul Moldovei”, ceea ce ar crea premise imediate pentru „schimbarea violentă a ordinii constituționale și lichidarea statalității țării noastre”. În acest context este de menționat faptul că pentru prima dată în istoria Republicii Moldova într-un document oficial al statului Rusia urmează să fie catalogată drept o amenințare la adresa securității naționale, fiind pentru prima dată când se face o acuzație atât de deschisă la adresa Moscovei cu avertizarea că aceasta prezintă pericolul principal pentru suveranitatea statului moldovenesc. O asemenea abordare tranșantă a rolului Moscovei în relația cu Republica Moldova vorbește despre o schimbare radicală a opticii Chișinăului asupra problematicii securității naționale, care trage după sine și o revizuire cardinală a metodelor de contracarare a pericolelor existente.

Constatări corecte...

În noul document de strategie propus, se afirmă: “Federația Rusă și agenții săi din Republica Moldova reprezintă cea mai periculoasă și persistentă sursă de amenințare care, dacă nu este contracarată, poate avea efecte grave asupra statalității, democrației și prosperității țării”. O constatare pertinentă și cât se poate de realistă. Numai că după stabilirea precisă a pericolului care vine pentru securitatea națională din partea „coloanei a cincea” pro-ruse, documentul de strategie nu fixează cauzele persistenței și masivității prezenței agenturii Moscovei în interiorul societății moldovenești. Iar fără stabilirea precisă și corectă a cauzelor fenomenului este imposibil să identifici măsurile cele mai eficiente de depășire ale lui.

În prezentarea sa a documentului de strategie, Președinta Maia Sandu a subliniat direcțiile principale de activitate ale statului pentru asigurarea durabilității securității naționale prin contracararea pericolelor existente:  
 

• sporirea investițiilor și întărirea sectorului de apărare națională și securitate;
• rezolvarea graduală a conflictului transnistrean, pe cale pașnică;
• dezvoltarea parteneriatelor de securitate cu țările dezvoltate și prospere;
• combaterea corupției și crearea unor instituții puternice care să aplice legea;
• contribuția la securitatea regională și internațională.

Maia Sandu a mai spus că, pe lângă aceste pericole, Republica Moldova ar trebui să fie pregătită să facă față și unor riscuri globale, cum ar fi schimbările climatice, pandemiile și dezastrele naturale sau utilizarea tehnologiilor noi în scopuri dăunătoare.

Supărarea și interesul necamulfat

Printre toate aceste constatări și măsuri nu se regăsesc și acelea care ar permite foarte precis să fie identificate cauzele prezenței largi a influenței Moscovei în anumite segmente ale societății moldovenești, tot așa cum nu sunt foarte clar expuse metodele eficiente de neutralizare a acestei influențe. În acest sens nu este deloc nevoie de nicio dovadă din interiorul serviciilor ruse pentru a ști că Moscova are o strategie pentru Republica Moldova și că este interesată ca aceasta să rămână cel puțin într-o zonă de ambiguitate strategică, de a face imposibil procesul de aderare la UE și NATO.

Există o iritare în capitala rusă cu privire la opțiunile strategice asumate de actuala guvernare de la Chișinău și, în special, de Președinta Maia Sandu. Într-un interviu acordat de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la televiziunea rusă la începutul lunii februarie, acesta a dat o dovadă clară în ce constă această nemulțumire profundă a Moscovei pentru calitatea relațiilor bilaterale ruso-moldovenești: „Occidentul are acum ochii ațintiți asupra Republicii Moldova pentru a avea rolul viitoarei Ucraine”. Președinta Maia Sandu, „departe de a fi liberă și democrată, vrea să adere la NATO, are cetățenie română”, în plus, este gata să „se unească cu România și, în general, este dispusă să facă orice pentru a-și duce planurile la îndeplinire”.

Deci, Kremlinul este iritat de aspirația moldovenilor de a fi liberi de Rusia după exemplul ucrainenilor, iar libertatea moldovenilor poate fi asigurată deplin prin unirea cu România și aderarea la NATO. Anume o asemenea traiectorie de dezvoltare a statului moldovenesc prezintă pericolul principal pentru dominarea rusă și ministrul Lavrov cu o debordantă sinceritate dezvăluie aceste temeri ale Kremlinului în raport cu Republica Moldova.

Abordare ezitantă

Însă în acest context, proiectul strategiei evită o abordare frontală a problemei asigurării depline a securității Republicii Moldova, preferând o formulă paliativă și afirmând că „UE este și va rămâne unul dintre pilonii de bază ai securității pe continentul european”. În realitate, NATO este acea structură politico-militară care asigură apărarea, securitatea și pacea pentru membrii săi. Iar faptul că în societatea moldovenească se păstrează percepția dominantă despre neacceptarea NATO ca remediu cardinal de securitate, moștenită încă din perioada sovietică și cu osârdie predicată de actuala propagandă rusă, prezintă una din principalele pericole la adresa securității naționale a statului moldovenesc, omis de a fi menționat în textul strategiei.

Tot așa cum documentul privind strategia de securitate omite să abordeze carențele identitare ale societății moldovenești, care determină multiplele falii ce o segmentează în diverse grupuri cu viziuni contrare în raport cu alegerea de civilizație pentru Republica Moldova. Difuzia identitară a statului moldovenesc se prezintă ca pericolul fundamental pentru securitatea națională, care, persistând, niciodată nu va permite mobilizarea deplină a comunității cetățenești de a rezista cu sacrificiu în fața agresorului străin.

Efectul fără cauză

Printre vulnerabilitățile securității naționale, care „sunt sau pot fi exploatate de actori maligni interni și externi”, este pe bună dreptate menționată și „slaba integrare a minorităților naționale” în societatea moldovenească. Însă în document nu sunt relatate cauzele acestui fenomen, tot așa cum nu există formularea unei viziuni asupra mijloacelor de depășire a înstrăinării minorităților naționale de procesul integrării în societatea moldovenească. O asemenea viziune realistă nici nu poate fi elaborată în condițiile când minoritățile naționale nu percep și nu înțeleg identitatea societății în care trebuie să se integreze, pe motiv că înșiși băștinașii într-o proporție numerică considerabilă au o identitate difuză.

Totodată, actualul proiect al Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova, chiar dacă nu fixează toată gama de riscuri și vulnerabilități pentru securitatea statului, prezintă cea mai avansată concepție de securitate din toată istoria statului moldovenesc contemporan. Iar această circumstanță lasă ușa deschisă pentru un optimism pronunțat privind elaborarea într-un viitor previzibil a unui concept perfect fezabil asigurării unei securități naționale depline, care nu poate fi concepută în afara proiectului unității naționale care asigură cea mai scurtă cale de aderare plenară a spațiului românesc la est de Prut la NATO și UE.