Descoperirile au fost făcute în timpul unui an care marchează cea de-a 50-a aniversare a Legii americane privind speciile pe cale de dispariție, care oferă protecție pentru plantele și animalele amenințate și care a ajutat la salvarea a sute de specii, potrivit lui Scott Sampson, directorul executiv al Academiei de Științe din California. „Cu toate acestea, încă un milion de specii rămân în pericol din cauza activităților umane, precum distrugerea habitatelor, schimbările climatice și poluarea”, a declarat Sampson într-un comunicat. „Trebuie să documentăm diversitatea vie a Pământului, astfel încât să putem lucra pentru a o proteja, iar Academia de Științe din California este onorată să ia parte la acest efort global critic.”, scrie G4Media.

Lista diversă de 968 de specii noi include dinozauri necunoscuți până acum și creaturi dispărute, gândaci, molii, melci de mare, geckos, pești, broaște, păianjeni, plante, ciuperci, viermi și un sconcs fără picioare.

Oamenii de știință își vor aminti probabil de anul 2023 ca fiind anul viespii. Dintre cele 815 specii noi descrise de cercetătorii Muzeului de Istorie Naturală în acest an, 619 dintre ele erau diferite tipuri de viespi polenizatoare, prădătoare și parazite.

Numărul extraordinar de mare de descoperiri a fost stimulat de munca doctorului John Noyes și a lui Christer Hansson, asociați științifici la Muzeul de Istorie Naturală, care desfășoară cercetări continue pentru a descoperi albine, furnici și viespi în Costa Rica. „Este important să continuăm să descriem noi specii, deoarece multe dintre ele vor avea o influență profundă asupra mediului în care trăiesc și, fără a ști cum să le numim, nu putem transmite nicio informație despre ele”, a declarat Noyes.

Unele dintre noile specii de viespi prezintă o varietate de nuanțe metalice, inclusiv albastru, violet și portocaliu. Ca fan al serialului „Doctor Who” și ca o aluzie la serialul de televiziune britanic care va împlini 60 de ani în 2023, Noyes a numit un gen de viespi după răufăcătorii mutanți fictivi din serial, numiți Dalek, și după creatorul lor.

Și, deși viespile pot părea niște pacoste înarmate cu înțepătoare, insectele ajută la controlul populațiilor de dăunători care pot afecta culturile agricole. „În ultimii 60 de ani sau cam așa ceva, trei specii au fost incredibil de importante. Una în prevenirea posibilei înfometări a până la 300 de milioane de oameni din Africa, o a doua în prevenirea distrugerii pădurilor tropicale din Thailanda, iar o alta în prevenirea prăbușirii economiei din Togo”, a declarat Noyes.

O nouă specie de șopârlă fără picioare a fost descoperită alunecând pe versanții Serra da Neve, al doilea cel mai înalt munte din Angola. Șopârlele fără picioare, cunoscute sub numele de skinks, seamănă cu șerpii, ascunzându-se printre frunzele de pe podeaua pădurii pentru a vâna insecte și alte prăzi mici. Potrivit Grădinii Zoologice din Virginia, Skinks diferă de șerpi prin faptul că au urechi externe și pleoape mobile. În timp ce majoritatea skinkilor au o culoare uniformă, Acontias mukwando, recent descris, are un inel roz în jurul gâtului.

Serra da Neve oferă un ecosistem unic pentru plantele și animalele neobișnuite care trăiesc doar pe acest vârf izolat. Muntele se află la marginea nordică a deșertului Namib și are un mediu răcoros și umed. „Fiecare nouă specie pe care o descriem din acest munte – și altele asemănătoare – este o dovadă că locuri ca acestea merită un anumit tip de considerație în ceea ce privește conservarea”, a declarat Aaron Bauer, cercetător asociat al Academiei de Științe, într-o declarație. „Încă găsim specii noi pe aceste „insule” izolate, ceea ce ne spune că nu este prea târziu pentru protecție”.

Oamenii de știință de la Institutul Politehnic Național din Durango, Mexic, au colaborat cu cercetătorii Academiei de Științe pentru a studia o suculentă rară din lanțul muntos Sierra Madre Occidental.

Planta, care crește în pereții stâncilor, este cunoscută de mult timp de comunitatea locală de indigeni O’dam. Poporul O’dam se referă la planta cu frunze și tulpini chele ca fiind da’npakal, ceea ce înseamnă cheală, goală sau alunecoasă în limba lor. Cercetătorii au numit suculenta Pachyphytum odam pentru a menține legătura dintre plantă și comunitatea care trăiește pe terenul pe care crește.

Între timp, oamenii de știință au rezolvat un caz de confuzie de identitate pentru o plantă cu flori din Costa Rica. Timp de mai bine de 150 de ani, s-a crezut că planta aparține unei specii similare, dar separate, din Mexic.

Planta nou identificată, Stenostephanus purpureus, este diferită de o plantă numită Stenostephanus silvaticus, care se găsește în Mexic. Florile sunt de culori diferite, iar plantei din Costa Rica îi lipsește o petală plată, adesea numită „platformă de aterizare” pentru fluturi și alte insecte care colectează polen. În schimb, păsările colibri au polenizat probabil Stenostephanus purpureus. „Niciodată nu am pus la îndoială identificarea specimenelor din Costa Rica, până când nu am făcut o comparație alăturată cu imagini ale unor plante vii din Mexic”, a declarat Ricardo Kriebel, cercetător al Academiei de Științe, într-o declarație. „Diferențele dintre cele două sunt subtile atunci când lucrezi cu specimene moarte și uscate din colecții”.

Cercetătorii Muzeului de Istorie Naturală au identificat patru noi specii de păsări dispărute prin studierea fosilelor, inclusiv a celor care au trăit în timpul dinozaurilor. Una dintre cele mai intrigante descoperiri ale anului a fost Kumimanu fordycei, cel mai mare pinguin care a existat vreodată pe Pământ. Păsările care nu zburau au trăit acum 60 de milioane de ani și cântăreau aproximativ 150 de kilograme (330 de lire sterline).

Pe Insula Wight a fost descoperit și un tip de dinozaur blindat necunoscut până acum. Cunoscută sub numele de Insula Dinozaurilor, Insula Wight este considerată unul dintre cele mai bune locuri din Regatul Unit pentru a găsi fosile de dinozauri.

Ankylosaurul, care a trăit pe insulă acum 140 de milioane de ani, a fost numit Vectipelta barretti în onoarea profesorului Paul Barrett de la Muzeul de Istorie Naturală. „Paul este incredibil de influent în disciplina noastră”, a declarat într-un comunicat Dr. Susannah Maidment, paleontolog la muzeu care a studiat noua specie. „Este incredibil de bine cunoscut și a contribuit enorm de mult la acest domeniu. Dar a avut, de asemenea, o influență absolut enormă asupra tuturor carierelor noastre și am vrut să-i mulțumim pentru asta. Așa că am decis să numim un organism mic, lent și cu țepi, după el”

Cercetătorii au numit, de asemenea, o ciupercă străveche după îndrăgita autoare și ilustratoare de cărți pentru copii Beatrix Potter. Potteromyces asteroxylicola, veche de 400 de milioane de ani, care a fost găsită infectând rădăcinile unor plante fosilizate, este cea mai veche ciupercă cunoscută care cauzează boli. Pe lângă faptul că a scris cărțile lui Peter Rabbit, Potter a fost un micolog pasionat care a studiat și a creat reprezentări detaliate ale ciupercilor.