Noua specie, numită Tetrapodophis amplectus, care a trăit la începutul Cretacicului, acum 146-100 de milioane de ani, are multe trăsături fiziologice asemănătoare cu cele ale șerpilor actuali (bot scurt, cutie craniană alungită, solzi, dinți îndoiți, maxilar foarte suplu pentru a putea înghiți prăzi mari), precum și o structură vertebrală similară cu a descendenților moderni, ce îi conferă suplețea necesară pentru a sufoca prada prin strângere. Singura mare diferență sunt cele patru picioare care, se pare, nu îi serveau la mers, ci mai degrabă a prinderea prăzii și în timpul cuplării.

Autorii studiului mai atrag atenția asupra absenței cozii lungi, tipice reptilelor acvatice (aligatori), lucru care confirmă ipoteza că șerpii nu au strămoși acvatici.

Cercetătorii au analizat îndeosebi caracteristicile genetice și morfologice ale Tetrapodophis, pe care le-au comparat cu ale altor specii cunoscute de șerpi.