"Am convenit să închidem capitolul datoriilor pentru un contract de livrare a energiei electrice din România în Republica Moldova din anii 1999-2000, datorii care au fost stinse, dar anumite procese tehnice de radiere din registrele contabile nu au fost finalizate", a declarat ministrul Energiei Victor Parlicov, scrie mold-street.

Amintim că în urmă cu peste 24 de ani, la mijlocul lunii noiembrie 1998, Centrala Termoelectrică Moldovenească (Centrala de la Cuciurgan-Moldgres), controlată de regimul separatist de la Tiraspol a decis să sisteze complet livrările de curent electric consumatorilor din Republica Moldova.

Motivul invocat era faptul că autoritățile de la Chișinău nu doreau să accepte o majorare de aproape două ori a prețului energiei electrice. Concomitent și Ucraina a redus drastic livrările de curent electric. În consecință, Republica Moldova s-a pomenit într-o criză energetică fără precedent.

Or cele trei CET-uri (CET-1 și CET-2 din Chișinău și CET-Nord din Bălți), împreună cu Centrala Hidroelectrică de la Costești și câteva mici centrale de la fabricile de zahăr, erau în stare să asigure doar aproximativ 30% din necesarul de energie electrică.

Sistarea livrărilor a coincis cu instalarea unei ierni timpurii și geroase și a fost urmată de deconectări zilnice pentru perioade de la 6 la 14 ore, a consumatorilor de la rețeaua electrică.

România sare în ajutor

În această situație, executivul de la Chișinău a apelat la Guvernul României ca acesta să asigure furnizarea, în regim de urgență, a curentului electric, pentru a acoperi deficitul de pe piață ca urmare a sistării livrărilor de la Centrala de la Cuciurgan.

Din punct de vedere tehnic livrările nu puteau fi făcute direct, deoarece sistemul energetic al Republicii Moldova era interconectat direct cu cel din spațiul post-sovietic. În plus nu existau și nu există nici acum suficiente rețele electrice de interconectare între sistemele energetice ale Republicii Moldova și ale României.

Erau doar trei linii de 110 kV, prin care putea fi livrat maximum 20% din necesarul de curent electric.

Așa că livrările se făceau în regim de insulă, adică o parte din consumatorii din Republica Moldova erau izolați de sistemul energetic al țării și erau asigurați cu energie electrică direct de furnizorii din România.

Furnizările au început imediat și au continuat până în anul 2001. Contractul a fost semnat în ianuarie 1999 între Moldtranselectro și societatea Conel (ulterior Termoelectrica) din România.

Acordul stipula și metoda de achitare pentru energie: transmiterea pachetului de acțiuni deținut de stat în SA Tirex Petrol, mijloace obținute de la vânzarea rețelelor de distribuție din Republica Moldova, precum și cărbune sau alte mărfuri și servicii ale unor companii moldovenești.

În realitate, Chișinăul nu a reușit să plătească nici 10% din curentul livrat de România. SA Tirex Petrol a ajuns printr-o schemă dubioasă, în anul 2000, în proprietatea unei companii germane cu proprietari din Elveția, dar cu beneficiari din Moscova și Chișinău.

Cât despre banii obținuți de la vânzarea a trei RED-uri către grupul Gas Natural Fenosa, apoi aceștia s-au dus pentru acoperirea găurilor din buget.

Datorie de peste 30 milioane de dolari

La 23 martie 2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României adopta o hotărâre privind încasarea de la întreprinderea de stat Moldtranselectro în folosul Termoelectrica din România a sumei de 34,3 milioane de dolari.

În anii 2003-2009, s-a reușit stingerea unei părți din datorie în valoare de 2,8 milioane de dolari prin livrări de energie electrică. La începutul anului 2013, oficial, datoria era de 32 de milioane de dolari, cu tot cu dobândă.

Mai mult! Datoria a fost divizată în două, iar dreptul de recuperare a acesteia a fost scos la mezat de către recuperatorii din România. Firmele ce au obținut dreptul asupra creanței Moldovei au inițiat procese în instanțe încercând să preia diverse active în contul acesteia.

Așa că chestiunea datoriei nu a fost până acum soluționată.