Sursele celor de la NYT afirmă că invazia a fost amânată cel puțin în parte pentru a permite negocierilor mediate de Qatar să asigure eliberarea măcar a unei părți dintre ostaticii luați de Hamas și celelalte organizații teroriste palestiniene în atacul lor surpriză de pe 7 octombrie.

Armata israeliană a finalizat deja un plan de invazie, însă Netanyahu i-a înfuriat pe comandanții militari de rang înalt după ce a refuzat să îl aprobe, un alt motiv fiind că dorește aprobarea unanimă a cabinetului de război pe care l-a format în zilele ce au urmat atacului Hamas în condițiile în care în cadrul cabinetului său există neînțelegeri privind calea de urmat în eventualitatea eșuării negocierilor, potrivit NYT.

De ce nu ar fi aprobat încă Netanyahu planul de invazie

Analiștii consideră că Netanyahu se teme să dea unda verde pentru a nu fi învinuit de un eventual eșec al forțelor armate, în contextul în care încrederea israelienilor în el a fost puternic zdruncinată de atacul care a luat prin surprindere serviciile de informații și forțele de apărare.

„Avem două obiective pentru acest război. Să eliminăm Hamas prin distrugerea abilităților sale militare și de guvernare, și să facem tot ce este posibil pentru a ne duce prizonierii acasă. Ne pregătim pentru o incursiune terestră. Nu voi detalia când, cât de mulți sau considerațiile generale de care ținem cont, majoritatea acestora nefiind cunoscute publicului”, a spus el atunci.

Potrivit surselor celor de la NYT, în interiorul cabinetului lui Netanyahu există temeri că o ofensivă terestră, care ar fi nevoită să curețe vasta rețea de tuneluri subterane pe care Hamas a construit-o sub fâșia Gaza, s-ar putea solda cu o baie de sânge.

De altfel, Netanyahu însuși a fost criticat de-a lungul anilor de faptul că nu ar avea încredere în forțele terestre israeliene, preferând lovituri aeriene și folosirea trupelor speciale în timpul conflictelor anterioare cu Hamas.

Armata israeliană vrea o soluție militară pentru fâșia Gaza

Însă conducerea militară este îngrijorată acum că obiectivele enunțate de Netanyahu în fața israelienilor, eliberarea prizonierilor și în același timp distrugerea Hamas, sunt contradictorii. Primul dintre ele necesită negocieri și concesii acordate grupării teroriste, în timp ce al doilea doar „anihilare”, au declarat doi oficiali militari de rang înalt pentru NYT.

Un exemplu poate sugestiv în ceea ce privește neînțelegerile din interiorul cabinetului lui Netanyahu a fost dat de ministrul apărării Yoav Gallant într-un discurs pe care l-a ținut joi seară. Analiștii și nu numai au remarcat imediat că Gallant a omis să numească eliberarea ostaticilor printre obiectivele militare ale Israelului.

Netanyahu a vrut să îl demită pe Gallant la sfârșitul lunii martie, după ce acesta a cerut suspendarea procesului de modificare a sistemului judiciar, afirmând că protestele de amploare care durau deja de luni de zile și s-au extins inclusiv în rândul rezerviștilor subminează securitatea Israelului.

Premierul israelian a revenit însă asupra deciziei la doar o zi după ce ea a fost anunțată de cancelaria sa, schimbarea de poziție venind pe fondul revoltei publice și din interiorul propriului său partid Likud, din care face parte și Gallant.

Tensiuni între guvernul israelian și forțele armate

NYT notează că suspiciunile reciproce între conducerea militară și Netanyahu sunt atât de puternice încât funcționarii civili le-au interzis explicit ofițerilor să aducă echipamente de înregistrare la întrunirile cabinetului.

În pofida susținerii puternice pe care a primit-o pe plan internațional, Netanyahu pare mai degrabă izolat în Israel în condițiile în care inclusiv în rândul cabinetului său au existat puține voci care și-au exprimat susținerea necondiționată pentru el, mulți miniștri afirmând în schimb că greșelile guvernului vor fi analizate după încheierea războiului.

Miercurea aceasta, la 18 zile după atacul sângeros al Hamas, Netanyahu a vorbit pentru prima oară despre o culpă personală.

„Toată lumea va trebui să răspundă (pentru atac), inclusiv eu, dar asta se va întâmpla numai după război”, a declarat el.