Examinând sesizarea, magistrații au constatat că notarii, ca și alte subiecte care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției, beneficiază de dreptul de a-și deduce cheltuielile aferente activității profesionale achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale. Expresia legală ”conform prevederilor capitolului 3 din prezentul titlu” care se conține în articolul 693 alin. (1) din Codul fiscal este o normă de trimitere și arată că subiectele care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției deduc cheltuielile potrivit regulilor stabilite pentru persoanele care desfășoară activitate de întreprinzător. Prin urmare, Curtea a constatat lipsa unui tratament diferențiat a notarilor, din perspectiva dreptului de a-și deduce cheltuielile din venitul brut obținut, menționează sursa citată.

Curtea observă că textele contestate reglementează modul de impozitare a persoanelor care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției. În special, Curtea a reținut că în categoria subiectelor care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției se includ avocații, avocații-stagiari, notarii publici, executorii judecătorești, administratorii autorizați, mediatorii și experții judiciari constituiți în cadrul unui birou de expertiză judiciară. Pornind de la criticile autorului sesizării care se referă la o eventuală încadrare juridică a activității de notariat în activitatea de întreprinzător și, în legătură cu aceasta, s-ar încălca dreptul notarilor de a deduce cheltuielile aferente activității profesionale, Curtea observă că notarii, ca și alte persoane care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției, au dreptul să deducă cheltuielile aferente activității profesionale, achitate sau suportate în cursul perioadei fiscale în modul stabilit de Capitolul III, Titlul II al Codului fiscal, adică potrivit regulilor stabilite pentru persoanele care practică activitate de întreprinzător.