„Capitolele despre anii '70, '80, '90 și începutul anilor 2000 au fost complet prelucrate și, în principiu, nou redactate și a fost adăugată perioada din 2014 până în prezent, inclusiv operațiunea militară specială”, a explicat Vladimir Medinschi, consilierul președintelui rus, la conferința de presă susținută cu ocazia prezentării noului manual. Rusia continuă să denumească războiul din Ucraina drept „operațiune militară specială”, citează Hotnews. 

Fostul ministru al Culturii este, alături de rectorul Institutului de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova, Anatoli Torkunov, și de directorul științific al Institutului pentru Istorie Mondială, din cadrul Academiei pentru Științe, Alexander Tschubarian, unul dintre autorii noului manual.

Despre ce este vorba în noul manual de istorie?

De la 1 septembrie, în toate școlile din Rusia vor fi folosite manuale actualizate pentru clasele a zecea și a unsprezecea. În cursul anului 2024 vor fi editate și noi manuale pentru elevii din clasele a cincea până la a noua. În noua „Carte Medinschi”, capitolul referitor la perioada contemporană a fost completat cu evenimentele din Donbass și Acordul de la Minsk și el se finalizează cu așa numita „operațiune militară specială”.

Autorii manualului susțin teza conform căreia „Occidentul are ideea fixă de a destabiliza situația internă din Rusia”.

Ei prezintă pe larg mai multe evenimente care să justifice invazia Rusiei în Ucraina: de la căderea fostei Iugoslavii, parte din „scenariul distrugerii Rusiei, pe care NATO îl pregătise după modelul aplicat în Iugoslavia”, până la evenimentele din Georgia, unde "guvernul pro-american al președintelui Mihail Saakașvili a atacat Osetia de Sud, care avea de secole o istorie comună și relații de prietenie cu Rusia", la distrugerea monumentelor sovietice din Europa de Est și la "renașterea național-socialismului" în țările Baltice și, în final, la apariția „neo-nazismului ucrainean”.

Autorii manualului consideră că asistă la „crunte violențe naționaliste, culturale și lingvistice exercitate de o minoritate agresivă împotriva majorității”. În manual se mai poate citi că scopul colaborării dintre statele europene și SUA cu Ucraina „nu reprezintă sprijinirea Ucrainei pentru a deveni mai puternică, ci slăbirea Rusiei” și că „actuala juntă ucraineană” a preluat puterea în urma „revoltei sângeroase din 2014”. Autorii cărții de istorie se mai referă și la dorința Ucrainei de a adera la NATO. Ei consideră că acesta a fost ultimul punct care a dus la declanșarea așa-numitei „operațiuni militare speciale”. Capitolul este prezentat cu patos propagandistic: „Ceea ce ar reprezenta probabil sfârșitul civilizației. Așa ceva nu are voie să se întâmple”.

Scopul așa numitei „operațiuni militare speciale” este, în varianta autorilor, „protejarea regiunii Donbass și apărarea pro-activă a siguranței Rusiei”. Capitolul despre istoria contemporană se termină cu informații false despre „agenții străini” și cu un elogiu adus „eroilor operațiunii militare speciale”.

Potrivit lui Medinschi, noul manual cuprinde „mult mai puține cifre, date, statistici sterpe, oferind în schimb mai multe povești despre oameni și despre evenimente concrete, reale”. Într-adevăr, limbajul folosit în redactarea noului manual diferă esențial față de cel folosit, în general, în sistemul de învățământ. Nu este un limbaj științific despre fapte sau realități istorice, stilul apelând mai degrabă la emoții și sentimente. În plus, noua carte de istorie înlocuiește termeni precum „Rusia” sau „ruși” cu „țara noastră”, respectiv „noi”. Autorii renunță la fapte în favoarea unor lozinci precum: „Sunteți deja adulți, dragi liceeni!”, „Nu ratați această șansă!”, „Rusia este astăzi cu adevărat o țară cu multe posibilități”.

Ideologie și propagandă

Konstantin Pașaliuc, istoric ruso-israelian și politolog, a participat, înainte de războiul din Ucraina, la elaborarea manualelor de istorie din Rusia. „Am scris, pentru un manual, un capitol despre Primul Război Mondial. Dar textul a fost prelucrat și schimbat într-o agitație patriotardă. Am luptat mult pentru a păstra anumite puncte”, spune el.

Istoricii nu se mai miră de mult când manualele din Rusia devin suport ideologic. „În cărțile de istorie se învârte totul în jurul ideologiei. Reacționăm așa de puternic, pentru că vedem că ele se orientează după articolele din presa de propagandă, care nu prezintă situația completă sau care dezinformează total”, explică istoricul Sergei Cernișov, fost director al facultății „Novocollege” din Novosibirsk.

Manualele de istorie, folosite până acum în clasele din Rusia, conțineau deja capitole despre Crimeea, sancțiuni și alte evenimente din prezent. De exemplu, într-un manual pentru clasele a X-a și a XI-a se face referire la perioada 2012-2020 prin „Reunificarea Crimeei cu Rusia”, ca reacție la preluarea puterii de la Kiev de către „naționaliștii radicali”. Pe scurt, sunt invocate sancțiunile care au urmat și referendumul pentru schimbarea constituției din anul 2020. Prin „referendum” s-a decis cea mai mare reformă constituțională din istoria Rusiei. Reforma îi asigură președintelui Vladimir Putin rămânerea în funcția supremă în stat și după anul 2024.

Istoricii consideră introducerea evenimentelor actuale în manualele de istorie ca fiind falsă. „Această abordare, prin care în cărțile de istorie sunt tratate evenimente recente sau în desfășurare, nu reprezintă o practică uzuală. Mulți istorici au o poziție critică. Prezentul nu trebuie tratat în manualele de istorie. Este nevoie de o anumită distanță istorică. Probabil că puterea dorește să combine prezentul cu istoria pentru ca prezentul să pară la fel de stabil precum istoria”, spune istoricul Constantin Pașaliuc.

În opinia lui, guvernul rus vrea doar să amestece istoria cu propaganda, prin introducerea evenimentelor actuale în manualele de istorie.