Odată cu recalibrarea suportului Uniunii Europene din ultimii ani, a crescut și nivelul de încredere a cetățenilor moldoveni în parteneriatul Republicii Moldova cu UE. Potrivit unui sondaj realizat anul trecut, circa 63% din cetățenii moldoveni au încredere în Uniunea Europeană, iar 82% dintre aceștia sunt conștienți de sprijinul financiar acordat de către UE Republicii Moldova.

Sunt Cristina Păpușoi și astăzi vă propun să discutăm despre suportul UE pentru tinerii din Republica Moldova, pornind de la proiectele desfășurate de către trei absolvenți a programului de burse a Parteneriatului Estic, destinat societății civile.

Prima invitată a podcast-ului nostru este Nadejda Cervinscaia, o tânără care a făcut posibil ca fotografiile lui Zaharia Cușnir, găsite într-un pod din Republica Moldova, să fie digitalizate și să fie cunoscute atât în țară, cât și peste hotare. Acest proiect nu ar fi fost posibil fără sprijinul Uniunii Europene.

Nadejda, descoperirea ta, fotografiile lui Zaharia Cușnir, au devenit un fenomen local, iar după ce au fost digitalizate, au devenit un fenomen internațional. Aș dori să facem o scurtă incursiune în trecut și să ne spui cum ai găsit acele fotografii?   

Eu le-am găsit mai indirect așa să zic. Descoperitorul adevărat este Victor Gălușca, care a devenit un prieten al meu. El a găsit fotografiile după ce ne-am cunoscut la un proiect fotografic în Cahul, Moldox. Cumva ne-am împrietenit și el mi-a arătat descoperirea lui și eu la sigur ca m-am îndrăgostit de proiectul lui și de atunci noi lucram împreuna. De la început eu eram responsabilă de relații publice, de promovare, de organizare a arhivei, deci scopul nostru era să  îl arătam lumii. Victor era mai mult responsabil de partea creativă și de reabilitarea arhivei, împreuna cu domnul Pojoga care era foarte activ în procesul dat și reabilita arhiva împreuna cu Victor și o mică echipă.   

Poți să  ne povestești un pic despre acest proces de digitalizare? Nu pare unul foarte simplu, mai ales pentru fotografii vechi, ce au trecut prin intemperiile naturii, în pofida unei încercări de a le proteja.   

Digitalizarea este ceva foarte firav, pentru că fiecare negativ deja este uzat. Deci digitalizarea a avut trei nivele. Mai întâi, a fost digitalizarea primară cu un scaner limitat la nivel tehnologic. Principalul obiectiv de atunci, din 2016, a fost să  digitalizăm cât mai repede posibil, deoarece fiecare zi prezinta un risc pentru negative. Echipa noastră digitaliza fiecare negativ, apoi edita niște detalii din fotografii. 3751 de negative primare au fost astfel digitalizate. Apoi a urmat digitalizarea la o rezoluție mai mare, pentru o expoziție pe care am organizat-o la Muzeul de Arte din Moldova în 2018. Pentru expoziția data am selectat 32 de fotografii digitalizate și editate cu atenție. Domnul Lică Sainciuc era responsabil de aceasta, dumnealui cu ochiul său artistic și talentul său le-a prelucrat pentru expoziție. Pasul al treilea era finanțat de Eastern Partnership for Civil Society și era cel mai important pas al nostru, de digitalizare la nivel profesionist, pentru că noi am putut să procurăm un scaner cu o rezoluție impunătoare. Am digitalizat toată colecția și am creat un site web, unde am expus către publicul internațional toată colecția, ăsta fiind unul din obiectivele noastre principale.   

Nadejda, vreau să  îmi spui mai multe despre aceste proiecte pe care le-ați câștigat prin intermediul Uniunii Europene. Ce expertiză și ce experiența v-au ajutat să  acumulați aceste proiecte și cum au contribuit ele direct la digitalizare și la faptul că fotografiile lui Zaharia Cușnir au devenit cunoscute? 

Grantul pe care l-am câștigat a avut cred că o importanță majoră pentru ca a fost acel impuls care a împins proiectul înainte. Am devenit o echipă mai strânsă. Suportul acesta moral pe care l-am obținut a venit împreună cu un suport practic. Tot ceea ce am putut face până acum a fost datorită acelor bani pe care proiectul ni le-a garantat. Noi am putut să  achităm orele de muncă ale experților care au lucrat în acest proiect, am putut să printam fotografiile pentru expoziția care a avut loc la Muzeul de Arte. Foarte mulți oameni l-au văzut în 2018 la Muzeul de Arte și, ulterior, aceste printuri au călătorit prin țară, la alte instituții precum Muzeul de Istorie, apoi reexpus la hotelul “Casa Dacă”. Primul proiect a fost câștigat de mine în 2017. Proiectul presupunea expoziția la Muzeul de Arte și digitalizarea unui număr limitat de negative. Al doilea proiect a fost propus de Victor Gălușca, care urma să  digitalizeze întreaga colecție și să publice online spre atenția tuturor. Am câștigat ambele proiecte și, evident, că impactul a fost major. Acum, când proiectul este apreciat la nivel internațional, noi încă mai colectăm rezultate și beneficiile obținute în urma finanțării pe care am primit-o câțiva ani în urmă.   

Nadejda, am dorit să  te întreb daca tu și echipa cu care ați lucrat v-ați așteptat la un succes atât de mare în urma acestui proiect de digitalizare a fotografiilor vechi, dar foarte importante?  

Sa fiu sinceră, da, ne-am așteptat, fiindcă din prima zi din când Victor Gălușca, descoperitorul colecției, mi-a arătat câteva fotografii la calculatorul lui în cadrul proiectului în care ne-am cunoscut, noi am înțeles ca aceasta este o comoară și că  va depinde de timpul și eforturile noastre cum să o aducem în atenția publicului. Iar dacă vom aplica la canalele curente, proiectul va avea succes, pentru ca așa ceva nu a mai fost în Moldova. Valoarea artistică a pozelor este deosebită și istoria găsirii lor este ieșită din comun. Sunt mulți factori ce ne făceau să ne gândim că această colecție este deosebită și va avea succes.   

O ultimă întrebare. Nadejda, spune-mi te rog, te gândești sau va gândiți cu partenerii voștri mai vechi, să restaurați și alte fotografii vechi pe care le au oamenii din Republicii Moldova?

Da, aveam planuri și această direcție. De fapt o mică acțiune care a fost făcută tot din contul proiectelor câștigate era înregistrarea organizației non-guvernamentale pe care Victor o conduce, iar eu sunt membră. Ea se numește „Pod”, o denumire frumoasă care ne readuce aminte cum a fost găsită colecția lui Zaharia Cușnir. Însă obiectivul organizației date non-,guvernamentale este de fapt, lucrul cu arhivele fotografice în general. Când un pic lucrul se va mai stabiliza, noi planificăm să ajutăm oamenii să  reîntregească fotografia de arhivă, familiară și să  o promovăm ca o valoare, ca ceva ce ne leagă de trecut. Desigur, toți sunt atașați de fotografiile lor vechi, dar noi vrem să scoatem praful de pe emoțiile date și să invităm oamenii să regândească valoarea fotografiilor și să le privească cu alți ochi.   

Când se mai stabiliza lucrul pe proiectul cu fotografiile lui Zaharia Cusnir, spune-mi, te rog, ce alte planuri mai aveți pentru aceste fotografii și la ce să ne așteptăm?   

Echipa noastră este atât de creativă, încât avem idei noi în fiecare zi. La sigur vor fi expoziții ulterioare, dorim să  colaborăm cu instituții similare care se ocupă de fotografii de arhive internaționale. Am dori să  facem expoziții la nivel internațional. Fiind acum la Shanghai, mă ocup acum de aceasta și la sigur dorim să  publicăm albume fotografice, să popularizăm arhiva prin diferite canale internaționale, precum expoziții și evenimente, atunci când epidemia se va apropia de sfârșit.

Nadejda, vă doresc succes și ca planurile voastre creative să  devină realitate cât mai curând și așteptăm noi expoziții de fotografii vechi, dar restaurate.   

Iar că Uniunea Europeană investește în afacerile din Republica Moldova nu mai e o noutate pentru nimeni. Cum s-au derulat investițiile în industria plantelor aromatice și medicinale din Republica Moldova, aflăm de la Alexandru Bădărău, cultivator de levănțică și unul de fondatorii Asociației Cultivatorilor de Lavandă.

Dumneavoastră sunteți directorul  executiv și unul din fondatorii  Asociației Cultivatorilor de Lavandă. Din punctul dumneavoastră de vedere, de unde credeți ca a venit tendința de a investi în acest sector în Republica Moldova?   

Tendința aceasta are mai multe surse. În interviurile anterioare am explicat de ce. În primul rând avem o istorie în această ramură. Încă de pe timpul Uniunii Sovietice, Republica Moldova avea peste 200 de mii de hectare cultivate de aromatice medicinale din care se extrăgeau uleiuri medicinale. Existau 14 fabrici unde se distilau aceste plante și se obțineau produsele finale. După destrămarea Uniunii Sovietice, legătura dintre nucleul central și Republica Moldova a fost rupt, iar această ramură a rămas uitată, iar autoritățile și mediul de afaceri s-au concentrat pe alte culturi pe care le-au putut dezvolta, așa cum uleiurile esențiale sunt produse cu o utilitate specifică, mai ales în domeniul chimic și cosmetologic, domeniu aproape neatins în perioada post-sovietică. Al doilea motiv a fost de fapt articolele de media plasate încă 7-8 ani în urmă. Toate canalele media doreau să atragă cititori cât mai mulți, așa cum ei furnizau informații superficiale despre afaceri, iar pe de altă parte, lucrul acesta a atras atenția mai multor antreprenori. În acest fel, au fost atrași doritori pentru a investi în acest segment, investițiile fiind făcute prioritar în levănțică, așa cum aceasta este prezentă pe o suprafața mult mai mare în Republica Moldova, precum și avantajele în metoda de cultivare, fiind rezistentă și la secetă și la înghețurile timpurii. De asemenea, este puțin pretențioasă și nu este afectată deloc de boli sau dăunători.

Pentru că ne-ați spus să levănțica este folosită pentru uleiuri și proprietățile sale medicinale și farmaceutice, spre ce piețe de desfacere din afara Republicii Moldova aveți acces cu produsele finite sau produsul brut? Și cum le exportați?   

La moment, putem exporta uleiul esențial, așa cum alte produse finite unde uleiul esențial se regăsește ca materie primă, sunt produsele cosmetice sau parfumere, precum și alte produse din alte industrii, pentru că utilizarea este foarte largă. Impedimente mari la moment nu există, doar că în principiu, fiind o piață destul de dezvoltată la nivel internațional, trebuie să  poți să câștigi acea nișă sau cota de piață, așa cum Republica Moldova este un relativ nou venit în acest sector pe piața mondială, producând cantități relativ reduse comparativ cu alți producători mai dezvoltați precum Bulgaria, Franța, India, Australia. Daca e să vorbim despre uleiuri esențiale, ele pot fi extrase din sute de plante aromatice și industriale. În Republica Moldova, există anumite plante specifice climei, ce cresc și în sălbăticie și în mediu agricol, care anume datorită condițiilor Republicii Moldova pot produce o calitate înaltă a produsului final. Uleiul esențial de levănțica se apropie foarte mult de calitatea uleiului esențial francez, care este de fapt un etalon al industriei. Piața internațională poate fi cucerită, daca întreprindem pașii corecți, dacă venim cu o strategie și anumite oferte ce țin de preț și calitate, pentru că în Republica Moldova putem obține o calitate înaltă la un preț bun. Ce am făcut noi ca asociație a fost acumularea informației ce privește piața internațională, așa cum în această industrie nu există multe informații publice în Republica Moldova. Există informație doar în cercuri precum organizații internaționale, dar această informație ajunge foarte târziu în Republica Moldova, în special informația legată de piață, fiind deseori neactuală când deja pătrunde în Moldova. Până acum, situația reală este că fermierii ce au continuat să  cultive din timpul Uniunii Sovietice și care prin anii 2000 preponderent vindeau uleiurile esențiale către cumpărătorii bulgari, aveau deja contract prestabilite cu marii cumpărători pe termen lung. Bulgarii comparau uleiul esențial din Republica Moldova anume pentru că avea o calitate mai bună și făcând un cupaj cu uleiul esențial din Bulgaria, de o calitate mai joasă, obțineau o calitate potrivită pentru a o vinde mai departe. Desigur că și bulgarii au soiuri de plante de o calitate înaltă, dar efectul economic de pe aceste plante nu este la fel ca în cazul plantelor de levănțică cultivate la scară largă.   

Aș vrea să  ne referim un pic la suportul acordat de Uniunea Europeană afacerilor cu levănțică din Republica Moldova. Spuneți-ne, ce proiecte ați reușit să accesați și cum v-au ajutat acestea să vă dezvoltați afacerea?   

Uniunea Europeană a jucat un rol foarte important în dezvoltarea asociației noastre și într-o măsură oarecare la renașterea acestei ramuri în Republica Moldova. Primul proiect câștigat de noi cu finanțarea europeană și l-am implementat, a fost în cadrul proiectului de Parteneriatului Estic pentru Societatea Civilă, constituind piatra de temelie pentru dezvoltarea continuă a asociației noastre. Acest suport mai ține și de acumularea informației legate de piața internațională. În rezultatul vizitei întreprinse de noi la Federația Europeană de Uleiuri Esențiale, deja am depus cererea de aderare la această Federație, ceea ce ne va ajuta să  implementăm regulile utilizării specifice uleiurilor esențiale, așa cum utilizarea lor greșită poate fi și dăunătoare sănătății. Această apropiere față de reglementările europene în acest sector va fi una benefică, așa cum Uniunea Europeană este cel mai important partener al nostru în domeniul uleiurilor esențiale.   

Revenind la actualitatea imediată, domnule Bădărau, aș vrea să  vă întreb cum și-a pus amprenta pandemia asupra acestui sector?   

Pandemia, desigur a avut efecte și asupra sectorului de uleiuri esențiale. În primul rând din motiv că a scăzut cererea la nivel internațional, uleiurile esențiale nefiind produse de primă necesitate. Cel mai mult a suferit domeniul de parfumerie și cosmetică din această cauză, dar există și alt considerent, precum factorii de piață, ce au diminuat cererea față de uleiuri esențiale. Producătorii noștri întâmpină greutăți, dar fac față concurenței internaționale anume din motivul că uleiul nostru esențial este de o calitate sporită, deci cumpărătorii mari au posibilitatea să aleagă calitate înaltă la prețuri mai mici, datorită pandemiei.  

Observ acest optimism al dumneavoastră care debordează din discuția pe care o avem și mi se pare un lucru de apreciat, în condițiile în care nu avem parte de astfel de păreri pozitive, că totul va fi bine curând. Aș vrea să  va adresez o întrebare spre finalul interviului nostru. Dumneavoastră, care munciți de multă vreme în acest domeniu, ce le-ați spune celor ce intenționează să-și deschidă o afacere cu levănțică? Care ar fi lucrurile la care ar trebui să fie cel mai atenți?   

Noi putem și oferim, de fapt, tuturor fermierilor care sunt interesați de acest domeniu, nu doar de levănțică, dar și de plante aromatice și medicinale, asistență completă, în ce ține de partea juridică de creare a afacerii până la agronomie, obținerea finanțărilor, granturilor de dezvoltare. În primul rând, fermieri ce ar dori să-și deschidă o afacere în acest domeniu sunt atrași de faptul ca toată majoritatea plantelor aromatice și medicinale sunt rezistente schimbărilor climatice, în primul rând datorită faptului că plantele aromatice iubesc soarele și nu au nevoie de multă apă, fapt atestat în Republica Moldova pe timpul secetelor tot mai frecvente. Mai sunt beneficii legate de rotația culturilor, aceste culturi fiind viabile rotației și aducând beneficii altor culturi ce vor urma după plantele aromatice. Produsul final, uleiul esențial, nu este unul care își pierde proprietățile rapid, fiind păstrat câțiva ani, iar la unele produse extrase prin ceară, solvenți naturali, pot fi păstrate chiar și zeci de ani pentru utilizarea ulterioară, unicul impediment sau pericol fiind contactul cu oxigenul. De asemenea, investițiile necesare pentru păstrarea uleiurilor esențiale sunt mult mai mici, ele într-adevăr fiind valoroase, pentru că un kilogram de uleiuri esențiale costă destul de mult. Ele sunt unele din puținele produse rezultate agricole transportate prin sistemul aerian, aceste costuri reprezentând un procent mic al costului produsului final. La nivel internațional se atestă un efect benefic pe care noi îl așteptăm drept rezultat al pandemiei și, anume, creșterea cererii pentru produsele naturale, printre care extrasele din plantele aromatice medicinale, așa cum populația globului a conștientizat pericolul activității umane și utilizării substanțelor sintetice. Anume cererea pentru produsele naturale va crește în următorii ani și lucrul ăsta poate fi suplinit doar prin produsele naturale extrase din plante aromatice și medicinale, care vor înlocui acele produse sintetice din fabricile și laboratoarele existente.

Tot cu sprijinul Uniunii Europene, Stas Ghilețchi, de la Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), a realizat un studiu despre starea transportului din Chișinău, o veșnică problemă a capitalei. Ce s-a schimbat odată cu acest studiu, ne spune chiar Stas Ghilețchi.

Domnule Ghilețchi, proiectul despre care o să  vorbim astăzi a fost unul despre evaluarea transportului public în Chișinău, o veșnică problemă. Cât de complicat a fost să  faceți o evaluare a acestui sector și care au fost principalele probleme cu care v-ați confruntat în acest proces?   

Mersi pentru ocazia de a participa în cadrul acestui podcast. În cadrul proiectului desfășurat în anul 2017-2018, am încercat să  evaluez percepțiile cetățenilor cu privire la transportul pe care îl utilizează ei în fiecare zi. Deseori se creează impresia că autoritățile centrale și locale acționează de parcă ar ști exact preferințele și ideile cetățenilor. Eu am dorit să ofer o voce utilizatorilor transportului public, astfel încât să vedem ce cred ei că ar trebui să se întâmple în transport  și cum ar trebui să  elaborăm politici publice mai eficiente și mai incluzive, pentru ca implicarea cetățuilor în elaborarea și implementarea politicilor publice este încă la o etapă incipientă în Republica Moldova. Principalele constatări pe care le-am observat a fost că cetățenii sunt nemulțumiți de frecvența transportului public, de modalitățile de plată atunci când achită pentru utilizarea transportului public, starea tehnică a unităților de transport și starea stațiilor de așteptare. Acestea sunt patru cele mai slabe momente menționate de cetățeni la acea etapă de evaluare.

Domnule Ghilețchi, aș vrea să ne spuneți și care a fost impactul evaluării pe care ați făcut-o? S-a întâmplat ca factorii de decizie sau municipalitatea să vină cu anumite acțiuni pentru a îmbunătăți situația din acest sector?

Un element pe care l-am observat de când am elaborat acest raport este că în ultimii ani am observat o anumită deschidere din partea autorităților locale, de a încuraja cetățenii să se implice, de a îi asculta și de a elabora politici publice care să încerce să rezolve problemele menționate. Este îmbucurător faptul că toate elementele care au fost constatate drept slabe, în ultimii ani au început să  fie abordate de către autoritățile locale. Am observat o dorință mai mare de a înnoi parcul, atât la Regia Transport Electric, cât și la Parcul Urban de Autobuze, ceea ce denotă faptul că și autoritățile locale au constat nevoia unor unități mai confortabile, astfel încât să încurajam cetățenii să utilizeze transportul public. În sfârșit, după mult timp de amânare, a fost lansat proiectul pilot de utilizare a cardului bancar la procurarea biletului de transport. Acest lucru a fost specificat de cetățeni, fiindcă modalitatea de plată permitea doar achitarea cu bani cash. În sfârșit, ne bucurăm că a fost lansat acest proiect pilot și sperăm că rezultatele acestuia să justifice importanța extinderii acestei metode de plată pe întregul sistem de transport public din Chișinău. Starea stațiilor de așteptare la fel a fost un domeniu neglijat de mai mult timp. Au fost anumite conflicte cu compania ce le gestiona, dar cel puțin la această etapă salutăm împăcarea primăriei companiei cu această companie și am observat că pe parcursul acestui an urmează să fie renovate majoritatea stațiilor de așteptare din municipiul Chișinău, ceea ce denotă o deschidere din partea autorităților locale și arată că, într-adevăr, problemele menționate de cetățeni sunt rezolvate într-o anumită măsură prin politici publice bine țintite.

Aș vrea să  va întreb dacă în cadrul acestui proiect de evaluare ați făcut și o estimare de cât timp ar fi nevoie ca sectorul transportului public să  fie modernizat sau cel puțin să fie rezolvate problemele menționate de către cetățeni?   

O estimare nu a fost efectuată, dar elementul important pe care l-am menționat este importanța finanțări anuale ale acestui domeniu. La acest capitol este nevoie de mai multă transparență, inclusiv la gestionarea banilor publici. Atât Regia Transport Electric, cât și Parcul Urban de Autobuze, beneficiază de subvenții din bugetul municipal, iar la acest capitol există mai multe întrebări în raport cu gestionarea banilor. Sugestiile noastre pentru autoritățile locale ar fi crearea unui fond de mobilitate urbană, astfel încât toate aspectele transportului public să fie abordate comprehensiv, astfel încât să știm mai bine cum să rezolvăm aceste probleme. Dacă ne uităm la experiența orașelor europene și americane, evident că acest domeniu va necesita finanțare continuă. Domeniul transportului este unul în dezvoltare, urmează să  vedem cum trecem la transportul electric sau a mașinilor ce se vor deplasa singure. Este un domeniu cu permanente nevoi de investiții și este important să  recunoaștem importanța acestui domeniu și să  ne asigurăm că există surse de finanțare pentru el, iar toate sursele sunt gestionate transparent, așa cum banii primăriei sunt bani proveniți din banii cetățenilor.   

Domnule Ghiletchi, ați vorbit în intervenția anterioară despre sistemul de transport din orașele europene. Aș vrea să vă  întreb dacă putem vorbi despre un model de sistem transport din capitalele Uniunii Europene, care ar fi destul de potrivit pentru eventuala modernizare a transportului din Chișinău?  

În general, experiența pozitivă pe care dorim să  o implementăm este crearea acestei regii metropolitane de transport. Dacă ne uitam la modelul utilizat în Londra, Paris sau Cluj, observăm că autoritățile locale au decis să  creeze aceste regii metropolitane pentru a aduce toate tipurile de transport sub un singur acoperiș, pentru a gestiona mai eficient frecvența rutelor, crearea noilor rute, biletul unic în transportul public. Acesta este unul din elementele principale pe care încercăm să le implementăm în Chișinău. Din câte cunosc, Primăria Municipiului Chișinău a și câștigat un proiect cu finanțare a Uniunii Europene, astfel încât în următorii doi ani de zile ar începe acest proces de reorganizare. Urmează să vedem dacă există suficientă voință politică la nivelul autorităților locale de a implementa și de a crea această regie metropolitană care să gestioneze întreg sistemul de transport public.

Spre finalul interviului nostru, am vrea să ne referim în mod expres la ajutorul Uniunii Europene pentru acest proiect de dezvoltare și de evaluare a transportului public în Municipiul Chișinău. Să ne spuneți vă rog în ce a constat această asistență?

A fost un program de șase luni de zile, un program în care au participat 20 de tineri din Parteneriatul Estic. Pe parcursul acestor șase luni de zile, au fost organizate mai multe sesiuni de instruire, am avut ocazia să merg în Anglia la un curs de perfecționare în domeniul elaborării politicilor publice în transport. Mi-am extins rețeaua de persoane cu care comunicăm. Mi-a permis dezvoltat inclusiv capacitățile mele de lider, o calitate importantă pentru orice tânăr care dorește să devină un bun expert în domeniul său. Prin intermediul acestui program, am putut să  fac această evaluare, să  organizez aceste ateliere la nivel local, să creez anumite sondaje și să vedem cum putem să implicăm cetățenii. Tot acest suport a fost unul pozitiv, care m-a încurajat și a fost un început de cale, pentru că de atunci am început să mă specializez tot mai mult în domeniul transportului și am elaborat mai multe politici publice în acest domeniu, mai multe note analitice și am putut să aduc și eu un mic aport dezvoltării transportului în municipiul Chișinău. Evident că mai este încă mult de lucru, de aceea dorim să promovam aceste programe și să încurajăm tinerii să-și dezvolte capacitățile și ulterior să le implementeze aici, în Republica Moldova.

Mulțumesc mult pentru interviu.   

Mulțumesc și dumneavoastră.

Ați ascultat podcastul „Noi și Europa”, un produs al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, dezvoltat în parteneriat cu Radio Chișinău, ZUGO și Fundația Konrad Adenauer. Ne găsiți și pe platformele de podcast și în emisie la radio. Eu sunt Cristina Păpușoi și vă dau întâlnire luna viitoare, ca să discutăm împreună despre realitățile europene.