Dosarul 7 aprilie, într-adevăr, a eșuat și a eșuat încă din anul 2010, din primul an când se realizau sau se mima realizarea unor investigații a faptelor de tortură și a ceea ce s-a întâmplat atunci, în aprilie 2009. După 2010 au urmat doar constatări ale acestui proces continuu de eșuare a organelor de drept în procesul de investigare. Avem deja hotărâri la CEDO care a constatat investigația ineficientă a faptelor de tortură, reținerea ilegală, arestarea ilegală a mai multor persoane. Ultima hotărâre CEDO pe un caz din 7 aprilie 2009 a fost pronunțată chiar în ianuarie 2021 și nu este exclus că, deși au trecut destul de mulți ani de atunci, nu este exclus că o să mai fie condamnări la CEDO.

Dar cel mai important, pe de o parte, și trist, pe de altă parte, este că, până în prezent, persoanele care se fac responsabile sunt în libertate și, având în vedere procedurile stabilite de lege, pentru că în 2010 nu s-a acționat și nu s-au colectat probe, și nu s-a investigat, aceste persoane niciodată nu vor mai ajunge pe banca acuzaților. Mai ales că în privința unor persoane au fost deja pronunțate sentințe fie de încetare, fie de achitare.

Anul acesta se împlinesc 12 ani de la protestele post-electorale din 7 aprilie 2009. Mii de manifestanții au ieșit în stradă, solicitându-și dreptul la un scrutin corect și liber. Potrivit datelor colectate de societatea civilă, peste 600 de persoane au fost maltratate, reținute și bătute cu cruzime, nu au beneficiat de o justiție independentă și echitabilă și au fost deținute în condiții inumane, iar cel puțin cinci persoane și-au pierdut atunci viața în condiții suspecte. Totuși, statul a recunoscut un singur deces, pe cel al tânărului Valeriu Boboc, pentru care a fost condamnat la închisoare polițistul Ion Perju, care a fugit din Republica Moldova fără să-și ispășească pedeapsa. Mai mulți responsabili, conducători ai Ministerului de Interne au fost achitați de justiția moldovenească.