Conform documentelor Academiei Suedeze, care au fost declasificate și la care a avut acces ziarul, cei cinci membri ai comitetului au fost împărțiți în ce privește alegerea lui Neruda, care în acel an era nominalizat alături de personalități precum W. H. Auden, André Malraux și Eugenio Montale.

Potrivit Svenska Dagbladet, comitetul s-a întrebat dacă autorul unor ode adresate liderului sovietic Iosif Stalin merită să primească un premiu, care - potrivit propriilor cuvinte ale lui Alfred Nobel - trebuie acordat unui autor care a produs "cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică".

Membrul comitetului Anders Osterling, care, deși a lăudat "forța poetică naturală" și "vitalitatea" operei lui Neruda, s-a întrebat dacă "tendințele sale comuniste tot mai dominante" îl fac compatibil cu premiul Nobel.

Deja în 1963 Osterling se arătase rezervat privind nominalizarea lui Neruda ca urmare a imnurilor sale adresate lui Stalin. Totuși, scriitorul suedez nu a dorit să respingă anticipat posibilitatea ca Pablo Neruda să primească premiul Nobel pentru Literatură

La rândul său, președintele Comitetului, Karl Ragnar Gierow, ar fi preferat să i se acorde premiul poetului britanic W. H. Auden, în timp ce un alt membru al comitetului, Eyvind Johnson, îi era de asemenea defavorabil autorului chilian.

Cu toate acestea, scriitori precum Lars Gyllensten și Artur Lundkvist s-au poziționat în favoarea lui Neruda, care a fost până la urmă ales și datorită susținerii lui Knut Ahnlund, care nu făcea parte din Academie dar a fost consultat de comitet în calitatea sa de expert în literatura în limba spaniolă.