A impresionat cu o serie de piese în ritmuri de jazz la absolvirea Conservatorului, iar cei prezenți în sală s-au arătat a fi impresionați de prestația absolventei.

„Am venit să văd cu ce respiră tânăra generație și vreau să zic că aerul e destul de proaspăt și plăcut. Nicoleta Gavriliță se descurcă foarte bine, îmi dă speranțe să cred ca jazzul este pe mâini bune”, a mărturisit Ion Rață, artist de muzică folk.

Pentru examenul de licență Nicoleta a colaborat cu echipa Alex Calancea Band, deși spune ea, că colaborarea acestora nu este pentru prima oară.

„În  scena Conservatorului emoțiile mereu te depășesc, pentru că aici am absolvit și eu, devenisem din nou student. Jazzul e culmea artei muzicale, iar Nicoleta e foarte talentată, are un timbru extraordinar și sunt sigur că va avea un viitor bun”, a precizat Alex Calancea, interpret.

În culisele acestui eveniment am reușit să aflăm mai multe detalii, chiar de la tânăra interpretă.

Noi te felicităm pentru această evoluție de succes și mai întâi de toate, am dori să aflăm ce înseamnă pentru tine Jazzul?

Jazzul este considerată cea mai complexă muzică. Jazzul îmi dă o libertate pe care nu o să-mi ofere nici un alt stil, o libertate și o nebunie aparte.

Văzusem pe parcursul spectacolului ai cochetat ușor și cu Alex, chitara, vocea, chiar și cu privirea. De când ai început să îndrăgești acest gen de muzică?

De când eram mică ascultă multă muzică jazz. Iar atunci când plecasem la București, am aplicat la secția de jazz la Conservator, și acolo erau doar oameni în lumea aceasta a jazzului, dar până atunci nu avusesem curaj să pășesc în această dimensiune a muzicii.

Ce planuri ai pentru viitor? Pentru că să faci jazz, în Republica Moldova, este un indice de curaj.

Mi-am făcut curaj să cânt acest stil de muzică. Este clar că nu toată lumea ar asculta genul acesta de muzică, fiindcă oamenilor le place ce e mai simplu. Eu am să continui să fac ceea ce îmi place, o să continui și pe cealălaltă linie, cu muzică pop.

Dacă ai putea să faci o paranteză despre prietenia ta cu Alex Band?

Suntem buni prieteni. În primul rând ceea ce se întâmplă în scenă mereu ne uimește, atât pe mine cât și pe el. E o energie nebună și foarte puternică, după care suntem și noi mai deschiși în discuții, iar ritmul muzicii vine să ne surprindă pe toți.

Atunci când te afli pe scenă și vezi cum publicul reacționează, ce emoții încerci, pentru că e ceva atunci când poți să transmiți o emoție puternică publicului?

Noi am avut cu Alex un concert înainte de examen într-un local din capitală, am dorit să repetăm programul ca să nu fie pentru prima oară, să nu avem atât de mari emoții. Însă chiar și atunci și astăzi, în momentul în care eram pe scenă erau niște emoții de nedescris.

Ce înseamnă pentru tine jazz, raportându-ne la evoluția ta de astăzi, fiindcă a fost un examen de licență totuși?

Am mers la un risc, atunci când mi-am ales programul. Mi-am ales un program destul de complicat, cu multă improvizație. Am avut și piese de funk, fusion, dar eu am fost conștientă câtă energie va lua atât mie cât și baieților. Ideea este că faci un compromis, dăruiești multă energie, dar și primești în aceeași măsură înapoi, iar placerea pe care o primești din jazz e incomparabilă.