NEZAVISIMAIA GAZETA | Rușii își vor alege președintele după principiul „doar de n-ar fi mai rău”
-
03 August 2017 21:14
Cu câteva luni înaintea startului campaniei prezidențiale țara trăiește cum poate, dar nu reflectând la următorul președinte și la propriul viitor. Posturile de televiziune loiale puterii s-au concentrat deja de multă vreme exclusiv pe agenda internațională. Problemele interne - fie că e vorba de scandalurile de corupție la vârf, de problemele cu medicina în regiuni, de grevele muncitorilor, dar și de nivelul scăzut de trai al rușilor în general, de a cărui creștere ar trebui să se preocupe candidații la președinție – nu se regăsesc între temele de actualitate.
În ajunul alegerilor atenția cetățenilor continuă să fie îndreptată asupra situației din Siria, Ucraina și alte țări sfâșiate de conflicte. Ideea “la ei este și mai rău” funcționează extrem de bine – chiar și în contextul situației depresive din economie și a salariilor mizere ale bugetarilor, Federația Rusă pare încă în ochii cetățenilor Rusiei ca un bastion al stabilității, notează Rador cu referire la un articol publicat în Nezavisimaia Gazeta.
Nimeni dintre cetățenii Rusiei nu-și pune în mod special întrebări referitoare la viitor. Pur și simplu pentru că din cauza imprevizibilității autorităților este un lucru neproductiv să faci prognoze pentru mai mult de o săptămână. Situația în economie – fie că e vorba de cursul rublei, ori în politică – fie că e vorba de viitorul candidatului, se poate schimba radical dintr-o singură trăsătură de condei a primului om în stat.
Orice ar spune propaganda, depresia se simte și în societate și în politică. Cu mai puțin de un an înainte de alegeri și-au anunțat dorința de a intra în lupta pentru putere doar trei oameni din cei 140 de milioane ai țării. Dintre care unul, opozantul Aleksei Navalnîi, conform legii în vigoare, nu poate candida la prezidențiale, fapt care de asemenea demonstrează limpede nivelul concurenței politice. Liderul de neînlocuit al Partidului Liberal-Democrat din Rusia, Vladimir Jirinovski, a participat la alegerile prezidențiale deja de mai multe ori, iar populația îl percepe nu ca pe o alternativă, ci mai degrabă ca un atribut obișnuit al campaniei. Puțini cei care știu de candidatura fondatorului partidului “Iabloko“, Grigori Iavlinski, din pricina rarelor sale apariții la televiziune.
În afară ce Iavlinski și de Navalnîi, a început neoficial campania și președintele Vladimir Putin, lucru care se poate observa din activitatea sa tot mai intensă. Acțiunile lui Putin sunt, totuși, cele obișnuite – propaganda i-a creat deja de mult imaginea de “singurul lider puternic“ existent în țară, imagine pe care el și-o păstrează cu succes în actualele deplasări pe care le face în regiuni. Promisiunile “la obiect” ale președintelui - “să facă ordine aici“ și “să plătească salariile acolo“ sunt deocamdată pe placul populației. Deși este evident faptul că autoritățile nu propun acum nici vreo strategie de dezvoltare a țării pe termen lung sau planuri concrete de îmbunătățire a vieții societății.
Iar în Rusia nu se duce o campanie electorală de idei, de genul celei care s-a observat, să zicem, între candidații la președinția Statelor Unite, Hillary Clinton și Donald Trump. Nu pentru că nu există idei, ci pentru că transmiterea și transpunerea lor în viață va însemna inevitabil recunoașterea necesității dialogului cu Occidentul și a greșelilor de politică externă, iar Kremlinul nu este pregătit pentru așa ceva. Însemnă că rămâne doar să fie înăbușite celelalte voci și să se meargă către oameni cu agenda obișnuită: ori susțineți actuala putere, ori va fi mai rău.
Dar și lipsa unor candidați din partea altor forțe politice vorbește, evident, de la sine – distrugând concurența politică, puterea privează țara și de necesitatea dialogului despre viitorul statului.
În consecință, la ora actuală nu se poate spne că întreaga țară trăiește, ci mai degrabă că supraviețuiește. Alegerea președintelui după principiul “doar de n-ar fi mai rău” frânează dezvoltarea Rusiei. Iar principala campanie din țară, care ar fi putut determina societatea să se gândească la propria soartă, amintește deocamdată doar de agonia unei democrații muribunde.
Sursa: Rador