Fiul Eugeniei (născută Ciocârlan), țărancă, și al lui Vasile Beșleagă, contabil, a absolvit școala medie cu medalie de aur 1950, în satul de baștină Mălăiești din stânga Nistrului.

Au urmat studiile la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1950-1955). Din 1955 începe un stagiu de doctorat în arta romanului lui Liviu Rebreanu. Tema tezei a fost interzisă, iar zborul unui viitor cercetător al literaturii, istoriei și filosofiei a fost frânt de regim. Acest moment marchează începutul muncii jurnalistice a tânărului Vladimir Beșleagă. A lucrat pentru publicațiile „Chipăruș”, „Cultura Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Nistru/Basarabia”, „Destin românesc” ș.a.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, între 1971 și 1976  activând și în calitate de secretar al Comitetului de Conducere al acesteia. A mai deținut funcția de  director al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir” (1988).

După 2000 și-a concentrat activitatea pe câteva direcții, principalele fiind memorialistica, eseistica, dramaturgia. Concomitent, a ținut rubrici la diverse publicații („Flux”, „Jurnal de Chișinău”, „Timpul”) și a colaborat activ cu posturi de radio și tv („Vocea Basarabiei”, „Antena C”, „Jurnal TV” ș.a.).

În plină perioadă de renaștere națională, Vladimir Beșleagă a fost deputat în Parlamentul independenței (1990-1994), iar mai târziu a făcut parte din Comi­sia guvernamentală pentru studierea perioadei regimului comunist sovietic.

Fiind elev în clasa a opta, și-a publicat o poezie în ziarul raional. A urmat, în 1956, cartea „Zbânțuilă”, dedicată copiilor, debutul literar fiind marcat de culegerea de nuvele „La fântâna Leahului” (1963).

Primul roman al maestrului Vladimir Beșleagă, „Zbor frânt”, reeditat de numeroase ori, este recunoscut drept una din lucrările remarcabile ale perioadei postbelice care au schimbat imaginea prozei din Republica Moldova. A mai semnat romanele „Acasă”, „Ignat și Ana”, „Durere”, „Sânge pe zăpadă”, „Cumplite vremi”, „Viața și moartea nefericitului Filimon” ș.a. Vladimir Beșleagă este autorul mai multor cărți de proză, de jurnal și lucrări dramatice: „Dialoguri literare”, „Hoții din apartamente”, „Țipătul lăstunului”, „Centenar Vasile Coroban: 1910-2010: Omul de spirit”, „Destine transnistrene”, „Misterioase sfere”, „Morții cei vii și viii cei morți”, „Nunta de aur”, „Voci sau dublul suicid din zona lacurilor” ș.a.

Opera lui Vladimir Beșleagă a fost tradusă în mai multe limbi, a fost pusă în scenă și a constituit subiect de film.

Pentru merite deosebite în domeniul literaturii și implicare civică, în 1991 i-a fost conferit titlul onorific „Scriitor al Poporului”, iar 1996 „Ordinul Republicii”, la care însă a renunțat, în 2003, în semn de protest pentru decorarea cu aceeași distincție a unui fost lider comunist. În 2004 a primit Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru întreaga operă literară și publicistică. Deține „Meritul Cultural” în grad de Comandor conferit de statul român.

În semn de admirație și de recunoștință față de marea personalitate artistică și culturală, scriitorului Vladimir Beșleagă i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți (2012) și al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (2017).

Intelectual desăvârșit, Vladimir Beșleagă a fost o prezență activă în spațiul public, participând la cenacluri, lansări de carte, spectacole și alte evenimente culturale, unde a vorbit despre și pentru oameni, a împărtășit adevăruri existențiale, drame trăite și povești de viață din nestrămutata-i perspectivă valorică.

„Maestrul și-a ascuns seninul ochilor și zâmbetul enigmatic, dar ne-a lăsat moștenire o bogată operă literară, multă căldură și bunătate, o înțelepciune blândă și îndemnul să ne păstrăm spiritul liber și demn chiar și în vremi cumplite. 

Dumnezeu sa-i odihnească sufletul în pace”, a menționat șefa statului.