Zeci de persoane au adus omagiu „ultimului mare boier din cultura română”. Trupul neînsuflețit al istoricului și scriitorului Neagu Djuvara a fost depus la Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare” din București, unde duminică a avut loc slujba de înmormântare, prezidată - la cererea lui Neagu Djuvara - de episcopul greco-catolic de București, relatează Digi24.

Istoricul a fost înhumat în mormântul familiei Djuvara din cimitirul Bellu, unde i-au fost aduse onorurile militare cuvenite pentru un Cavaler al ordinului național „Steaua României”.

Sursa FOTO: MEDIAFAX

Neagu Djuvara, născut pe 18 august 1916, la București, într-o familie de origine aromână, și-a luat licența în Istorie la Sorbona, în 1937, și trei ani mai târziu a devenit doctor în Drept, la Paris. În 1972, a obținut doctoratul în Filosofie, tot în capitala franceză, urmând ca, în 1987 să primească Diploma Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris.

A fost curier diplomatic în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, la Stockholm, unde a plecat pe 23 august 1944 și a rămas până în 1947.

A urmat exilul la Paris, unde a fost secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, a colaborat cu Radio Europa Liberă și mai multe fundații. A petrecut 23 de ani în Republica Niger, în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine, de unde s-a întors, în 1984, la Paris.

După Revoluția din 1989, Neagu Djuvara a revenit în România, unde a fost profesor-asociat la Universitatea din București până în 1998.

Neagu Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D.Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din București.

Un susținător al cercetărilor referitoare la istoria românilor, preocupat, în special, de filosofia istoriei, Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate și memorii, între care se numără „Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor'” (Paris, 1975), carte premiată de Academia Franceză în 1976, „Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne” (1995), „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie” (1999) și „Amintiri din pribegie” (2005). Numele său apare pe mai multe volume colective, precum „Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996, 2012) și „Cărțile care ne-au făcut oameni” (2010).

În 2006, a fost decorat cu Ordinul Național „Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în 2010, ambasadorul Franței la București, Henri Paul, l-a decorat cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Ofițer. Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, iar la finalul lunii martie 2016, a primit premiul de Excelență la cea de-a XVI-a ediție a Galei Premiilor Radio România Cultural.

Neagu Djuvara a murit pe 25 ianuarie, la vârsta de 101 ani.