Remarcabilele creații ale sculptorului își găsesc aici o fericită îmbinare cu apetența sa pentru lumea subacvatică, putrându-l într-o unică aventură de explorare a încâlcitelor ițe ce leagă arta de mediul înconjurător. Urmărind să creeze un dialog vizual între artă și natură, lucrările expuse în acest neobișnuit muzeu ajută la integrarea acestora într-un recif artificial, care se transformă într-un adăpost pentru speciile locale de pești și plante acvatice.

Potrivit artistului, fiecare grup statuar își propune să atragă atenția asupra problemelor globale, cum ar fi schimbările climatice sau conservarea mediului. Poziționate în mai multe grupuri, multe dintre statui fiind turnate după modele inspirate din realitate, poate cea mai izbitoare imagine de aici este ‘The Human Gyre’ (Spirala umană), un inel de siluete în mărime naturală, înlănțuite, împrăștiate pe fundul oceanului. În cel mai mare complex, ‘Crossing the Rubicon’ (Trecerea Rubiconului), alcătuit dintr-un grup de 40 de siluete, unele făcându-și selfie-uri, altele, captivate de telefoanele lor mobile, toate înaintând orbește spre o poartă, sculptorul experimentează asocierea de elemente arhitecturale de mari dimensiuni, inclusiv un zid de beton de 100 de tone.

O altă operă, ‘Immortal Pyre’ (Rugul nemuritor), descrie o piatră funerară, care semnifică apusul vieții, în timp ce o altă piesă, numită ‘Portal’, descrie un hibrid om-animal, care privește într-o oglindă ce reflectă suprafața în mișcare a apei. Mai multe siluete hibride jumătate om – jumătate cactus, sugerând fuziunea dintre natură și umanitate, coexistă într-o perfectă armonie laolaltă.
Absolvent al Universității de Arte din Londra, DeCaires Taylor a lucrat la o serie de proiecte subacvatice similare la scară largă, inclusiv la primul parc de sculptură subacvatică din lume, Molinere, de pe coasta de vest a Grenadei, în Marea Caraibelor, inițiat în 2006 și concretizat într-o serie de splendide peisaje marine care au format o recife artificiale, atrăgând o nouă formă de viață în zone ce fuseseră grav afectate de ravagiile naturii și, în egală măsură, de intervenția omului.

Aici a fost dezvoltat un nou concept ce combină expresia artistică și preocuparea pentru protecția coralilor, un complex de sculptură subacvatică având peste 60 de atracții diferite, acoperind o suprafață de peste 800 de metri pătrați, cu sculpturi din beton amplasate pe fundul oceanului, reprezentând preponderent forme umane. ‘Grace Reef’ (Reciful grației) a fost prima lucrare de artă subacvatică a lui Jason, instalată în 2006, la o adâncime de 12 metri, conținând 16 statui ce reprezintă femei locale din Grenada. O altă lucrare importantă este ‘Vicissitudes’ (Vicisitudini), un cerc format din 26 de copii de dimensiuni diferite, de diverse origini etnice, care se țin de mâini, al căror finisaj și compoziție chimică promovează colonizarea vieții marine, cercul simbolizând conceptul ciclului vieții și importanța creării unui mediu durabil pentru generațiile viitoare. ‘Unstill Life’ (Viața în mișcare) este o imagine minunată a esenței creșterii și schimbării în mediul marin, un studiu clasic de natură statică folosind obiecte simple de zi cu zi, cum ar fi o masă, o vază și un vas de fructe. Lucrarea se modifică în mod constant, pe măsură ce coralii vii construiesc straturi pe suprafața ei, iar creaturile marine se adăpostesc prin colțurile ei.
Mai târziu, în 2009, în apele din jurul Cancun-ului, Isla Mujeres și Punta Nizuc, alături de alti artiști, Jason a colaborat la un alt muzeu subacvatic, numit MUSA (Museo Subacuático de Arte), un efort de a proteja reciful mesoamerican (al doilea cel mai mare recif de bariere de coral din lume), care cuprinde peste 500 de sculpturi permanente monumentale și este una dintre cele mai mari și mai ambițioase atracții de artă artificială subacvatică din lume. Lucrările ocupă o suprafață de peste 420 de metri pătrați și cântăresc peste 200 de tone, unele fiind acoperite cu alge, altele cu formațiuni de recif.

Sursa foto: pinterest

Opera lui Jason deCaires Taylor, ‘The Silent Evolution’ (Evoluția tăcută), constă din peste 400 de siluete umane care interacționează cu mediul înconjurător, fiecare statuie având trăsături ale localnicilor din comunitatea de pescari din apropiere de Puerto Morelos, unele dintre ele fiind un comentariu satiric la adresa omenirii, de exemplu ‘The Bankers’ (Bancherii), o serie de bărbați în costume de afaceri, care își cufundă capul în nisip, după participarea la o conferință privind schimbările climatice. Unele dintre lucrări simbolizează evoluția unei noi vieți, ca în ‘The Resurrection’ (Învierea), una din cele două piese pe care Taylor le-a creat folosind fragmente de corali deteriorate în timpul unei furtuni la Cancun. ‘The Ear’ (Urechea), compusă din matrițe ale urechilor a 30 de copii, conține un hidrofon și un hard disk care le permit cercetătorilor să studieze viața marină prin intermediul sunetelor. ‘Anthropocene’ (Antropocen), sau Volkswagen, simbolizând actuala eră geologică și efectul activității umane asupra ecosistemelor, este un nesperat cămin,în special pentru homari. Mașina are multe orificii care permit accesul crustaceelor în sculptură, iar în interiorul ei sunt stivuite unități de rafturi, unde creaturilor marine le place să doarmă.
Țara Soarelui Răsare, Japonia, se mândrește cu primul muzeu din lume deținând reproduceri ale unor capodopere, pe plăcuțe ceramice, la dimensiunile originale. Muzeul de artă Otsuka, situat în parcul național Naruto, a fost construit în 1998, de către compania farmaceutică purtând același nume, pentru a marca aniversarea de 75 de ani a firmei. Cu o suprafață totală de 29.412 de metri pătrați, muzeul dispune de cel mai mare spațiu expozițional din Japonia, cu o colecție de peste o mie de reproduceri ale unor capodopere occidentale, din antichitate până în secolul al XX-lea, cuprinse în 190 de muzee, din 25 de țări.

Sursa foto: http://electric-lady-land.com

Folosind o tehnică de fabricație specială, pot fi admirate aici reproducerea completă a ‘Judecății de Apoi’ a lui Michelangelo, de pe plafonul Capelei Sixtine, ‘Cina cea de taină’ a lui Leonardo da Vinci, autoportrete de Rembrandt, lucrările lui Giotto din Capela Scrovegni din Padova, ‘Nuferii’ lui Claude Monet sau ‘Guernica’ lui Picasso. În afară de renumitele reproduceri, muzeul are și spații exterioare cu terase întinse și splendide grădini.

În încețoșatul Amsterdam, primul muzeu din lume dedicat artei fluorescente, ‘Electric Ladyland Fluorescent Art Museum’, este denumit de proprietarul său, artistul american Nick Padalino, după albumul Electric Ladyland al lui Jimmy Hendrix. La subsolul galeriei de artă omonime de deasupra, muzeul își poartă vizitatorii prin istoria artei fluorescente și expune o colecție specială de minerale din toata lumea, care devin viu colorate sub diverse valuri de lumini, și alte artefacte care pot să îți ia ochii. În această atmosferă incendiară, vizitatorii se pot chiar contopi cu jocul de lumini și culori, experimentând „arta participativă”.

Sursa: Rador