Muzeele din întreaga lume își sărbătoresc ziua, în fiecare an, pe 18 mai. Dincolo de manifestările organizate oficial, simpozioane, conferințe, expoziții, dezbateri și mult așteptata „Noapte a muzeelor”, în care publicul are acces liber în instituțiile participante, aceste depozitare de cultură și civilizație au propriile povești ce merită rememorate. Primele muzee din lume s-au constituit din colecțiile private ale unor persoane sau familii bogate, mai degrabă ca un fel de cabinete de curiozități. Cel mai vechi muzeu atestat documentar este considerat cel construit de o prințesă babiloniană, Ennigaldi, în urmă cu circa 2.500 de ani. În 1925, arheologul Leonard Woolley a descoperit o colecție de artefacte rare, în timp ce excava la un palat. Piesele erau din mai multe locuri și epoci, dar erau organizate și etichetate. Woolley descoperise primul muzeu din lume, Ennigaldi-Nanna, localizat în statul Ur, la aproximativ 150 de metri sud-est de celebrul Zigurat.

Etimologic, termenul ‘muzeu’ provine din latinescul ‘museum’, preluat din grecescul ‘mouseion’, un loc sau templu consacrat muzelor, divinități ale artelor. Astfel este denumit primul «muzeu» construit în jurul anului 280 î.Hr., la Alexandria, de Ptolemeu I, pentru a servi ca sanctuar și foaier de activități intelectuale. În Evul Mediu, a luat avânt fenomenul colecțiilor, care vor duce, mai târziu, odată cu întețirea expedițiilor de explorare, la configurarea galeriilor și cabinetelor de artefacte rare. Unele dintre cele mai vechi muzee s-au deschis în Italia, în Renaștere, apoi la Basel, în Elveția, și la Oxford, în Anglia, majoritatea datând, însă, din secolul al XVIII-lea. Primele muzee erau adesea accesibile numai celor din clasele medii sau superioare, deoarece exista temerea că mulțimile ar fi stricat exponatele.

Muzeele Capitoline, cea mai veche colecție de artă din lume, își au originea în 1471, când Papa Sixtus al IV-lea a donat populației Romei importante sculpturi antice. Muzeele Capitoline grupează muzee de artă și arheologie, în Piazza del Campidoglio, pe colina Capitolină, la Roma. Cele trei clădiri principale sunt Palazzo Senatorio, construit în secolul al XII-lea și modificat după proiectele lui Michelangelo, Palazzo dei Conservatori, ridicat la jumătatea secolului XVI și redefinit tot de Michelangelo, și Palazzo Nuovo, datând din secolul XVII. muzeul-vaticanMuzeele Vaticane, pe locul al doilea ca vechime, în lume, au luat naștere odată cu expunerea pentru public a grupului statuar Laocoon, în 1506, grație Papei Iuliu al II-lea. Situate în interiorul Vaticanului, ele adăpostesc opere de artă din imensa colecție constituită de Biserica Romano-Catolică, de-a lungul secolelor, incluzând unele dintre cele mai cunsocute sculpturi clasice și cele mai importante capodopere ale Renașterii.

Galeriile Uffizi, de la Florența, au luat naștere dintr-o colecție de artă, în secolul al XV-lea, la inițiativa lui Cosimo de Medici, lăsată apoi moștenire de ultimul descendent al Casei de Medici „populației Toscanei și tuturor națiunilor”. Palatul Uffizi (1560-1581) a fost proiectat de pictorul și arhitectul renascentist Giorgio Vasari, iar etajele au fost deschise publicului, ca muzeu, în 1769 de Împăratul Leopold al II-lea, al Sfântului Imperiu Roman. Azi, galeriile sunt între cele mai renumite din lume, găzduind capodopere ale artei universale.

Muzeul Ashmolean din Oxford este considerat cel mai vechi muzeu universitar din lume. A fost înființat în cadrul Universității Oxford, dobândind în 1677 prima sa colecție, cabinetul de curiozități al lui Elias Ashmole, un britanic anticar, politician, astrolog și inițiat în alchimie. Colecția includea monede antice, cărți, gravuri, specimene geologice și zoologice – unul dintre ele, ultima pasăre Dodo văzută în Europa. Dar pasărea Dodo împăiată a fost atât de mâncată de molii, încât au mai rămas din ea numai capul și o gheară. Astăzi, muzeul găzduiește manuscrise biblice, desene de Leonardo da Vinci, Rafael și Michelangelo, acuarele de Turner, și un veșmânt ceremonial al lui Lawrence al Arabiei.

British Museum din Londra, între cele mai vechi muzee din lume și primul muzeu național public, a fost fondat în 1753, și deschis publicului în 1759, pe baza colecției personale a medicului și colecționarului Sir Hans Sloane. Între artefactele expuse în cele 94 de galerii, provenite de pe toate continentele, ilustrând și documentând istoria culturii umane de la începuturile sale până în prezent, figurează și un fragment din Columna lui Traian. Una dintrele piesele de mare valoare este Piatra din Rosetta, o stelă egipteană datând din timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea, cu prima traducere cunoscută de hieroglife – savanții au avut nevoie de 20 de ani pentru a descifra inscripțiile.

Kunstmuseum din Basel găzduiește cea mai mare și una dintre cele mai semnificative colecții de artă din Elveția și este listat ca sit de patrimoniu de importanță națională. Este un soi de „descendent” al Cabinetului Amerbach, o colecție de lucrări de Hans Holbein, achiziționate de orașul Basel, în 1661, constituind primul muzeu deținut de municipalitate.


În Franța, primul muzeu deschis publicului a fost Luvrul, la Paris, în 1793, în timpul Revoluției Franceze, care a permis, pentru prima dată, accesul liber la fostele colecții regale, pentru toate categoriile sociale. După ce Napoleon a fost învins, multe dintre comorile acumulate de el au revenit, treptat, la proprietarii lor. Planul lui nu a fost pe deplin realizat, dar conceptul unui muzeu ca agent de fervoare naționalistă a avut o influență profundă în toată Europa. Unul dintre cele mai mari muzee din lume, cel mai vizitat muzeu de artă și monument istoric, Luvrul este un punct de reper al Parisului. Emblema muzeului este Gioconda lui Leonardo da Vinci, ajunsă aici după multe peripeții. Tabloul a fost expus, mai întâi, la Palatul Fontainebleau, apoi la Versailles, abia mai târziu la Luvru. În august 1911, s-a constat dispariția tabloului din muzeu, iar poetul Guillaume Apollinaire a fost suspectat de furt, alături de Pablo Picasso. Apoi, s-a descoperit că un angajat italian al muzeului Luvru îl furase, pentru a-l vinde unui negustor de artă din Florența. Recuperat, tabloul a fost expus în orașe italiene, revenind în 1913 la Luvru.

O copie a celebrului tablou a fost descoperită la Muzeul Prado, pictată, se pare, în secolul al XVI-lea, de unul din discipolii lui Leonardo. Muzeul Prado din Madrid a fost fondat în 1785 de Carol al III-lea al Spaniei și deschis publicului în 1819. Superba galerie de tablouri (8.600 de picturi) este factorul care conferă muzeului renumele internațional. Indiscutabil, la Prado se află cele mai mari colecții ale artiștilor spanioli Diego Velázquez și Francisco Goya, dar și ale lui Hieronymus Bosch, favorit al Regelui Filip al II-lea al Spaniei.


În inima Imperiului Austro-Ungar, la Viena, colecțiile imperiale au fost aranjate ca muzeu național, muzee regionale creându-se la Graz, Innsbruck și Salzburg, în perioada 1811-1834. Palatele Belvedere ale regilor habsburgi, de la Viena, s-au deschis cu o colecție de artă în 1781. În palatul în care a locuit Prințul Eugeniu de Savoia se găsește Muzeul Austriac de Artă Barocă, în celălalt palat, Galeria Austrică de Artă, căminul celei mai mari colecții de picturi semnate de Gustav Klimt.

O contribuție la înființarea muzeelor, la începutul secolului al XIX-lea a fost adusă de dezvoltarea conștiinței naționale, în special la popoarele Europei Centrale. La Praga, colecțiile de istorie naturală ale conților de Sternberg și alte familii nobile s-au grupat într-un muzeu deschis, în 1823, cu intenția de a promova identitatea națională.Muzeul de Istorie și Navigație de la Riga este cel mai vechi din Letonia și din țările baltice, deschis în 1773 de consiliului orașului, ca Himsel Museum, după colecțiile aparținând lui Nikolaus von Himsel (1729–1764), un medic din Riga. Muzeul Național Brukenthal, cel mai vechi din România, constituit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, la Sibiu, din colecția de picturi aparținând lui Samuel von Brukenthal, guvernator habsburgic al Transilvaniei, a fost deschis oficial publicului în 1817. Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg a fost fondat în 1764 de Ecaterina cea Mare a Rusiei și deschis publicului din 1852. Include peste trei milioane de opere de artă și artefacte ale culturii mondiale. Între acestea se numără o imensă cupă de secol XIX, numită Kolivan, cântărind 19 tone, care este supranumită ‘Țarina Vazelor’.

Muzeele americane s-au alăturat, în cele din urmă, muzeelor europene, ca centre de vârf în producerea de noi cunoștințe în domeniile lor de interes. Muzeul Societății Filosofice Americane din Philadelphia datează din 1743, fiind precursorul celor mai vechi muzee din SUA, iar Muzeul Charleston, din sudul SUA, recunoscut de American Alliance of Museums ca primul muzeu din America, a fost creat în 1773. În America de Sud, o serie de muzee naționale își au originea la începutul secolului al XIX-lea: Muzeul argentinian de Științe Naturale Bernardino Rivadavia din Buenos Aires a fost fondat în 1812; Muzeul Național al Braziliei, de la Rio de Janeiro, își are originea, în 1818, într-o selecție de picturi deținute de Ioan al VI-lea, regele exilat al Portugaliei, fiind prima instituție științifică și cel mai mare muzeu de istorie naturală și antropologie din America Latină. Muzeul Indian din Calcutta este cel mai vechi din India, datând din 1814, iar Casa Tagore, construită în 1784, găzduiește astăzi un muzeu despre viața și activitatea marelui scriitor, aflându-se în custodia Universității Rabindra Bharati. muzeu-egiptologie-cairo-egipt-oferte-cairo-oferte-egipt-vacanta-cairo-vacanta-egipt-capitala-egipt_rflcÎn Africa, la Cairo, Muzeul de antichități egiptene, sau Muzeul Egiptean, a fost înființat în 1858, expunând artefacte de la ultimele două dinastii din Egiptul Antic, obiecte din mormintele faraonilor, precum și din Valea Regilor.


O perioadă intensă de construcție de muzee a urmat începând cu finele secolului al XIX-lea și a continuat efervescent în secolul XX, numit de specialiști și „era muzeelor”, iar secolul actual e intens marcat de provocarea digitală. Poate că, în viitor, muzeele reale vor fi „acele locuri unde Timpul se transformă în Spațiu”, așa cum scria în al său roman „Muzeul inocenței” Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

Sursa: RADOR