Fiind vorba despre un caz deosebit, părțile sunt audiate de Marea Cameră a CEDO, cel mai înalt for al acestei instanțe.

Este vorba despre cazul unui locuitor al regiunii transnistrene, de origine germană, Boris Mozer, care a fost deținut timp de 2 ani în închisoarea din Tiraspol, în perioada anilor 2008-2010, acuzat că ar fi prejudiciat compania la care lucra cu 40 de mii de euro. Fiind bolnav de astm, tânărul nu a beneficiat de asistență medicală, iar părinții lui ar fi fost șantajați să achite suma invocată, pentru ca acesta să nu fie lăsat să moară, spun juriștii Asociației Promo LEX, care reprezintă cazul la CEDO.

”Exista riscul decesului lui, pentru că erau condiții foarte proaste de detenție, ceea ce-i agravat foarte mult starea de sănătate. El a fost eliberat din închisoare și a fost plasat în arest la domiciliu. Având nevoie de asistența medicilor, tânărul s-a deplasat la Chișinău, iar ajungând aici, a decis să nu se mai întoarcă în regiune, pentru că nu dorea să riște mai mult cu sănătatea și cu viața sa”, a declarat directorul organizației, Ion Manole.

Acest caz este important prin faptul că va atrage atenția asupra condițiilor proaste de detenție în stânga Nistrului și a lipsei asistenței medicale, susține președintele  Centrului de Resurse Juridice, Vlad Gribincea.

”Pentru prima dată, Curtea va examina condițiile de detenție din Transnistria, plus garanțiile procesuale aplicate în sistemul transnistrean actual. Cel mai important este că, în urma unei hotărâri împotriva unui stat, acel stat este obligat să întreprindă toate măsurile ca o situație similară să nu mai apară pe viitor. Și aici, Comitetul de Miniștri va vedea spre exemplu pe condițiile de detenție: câți bani au fost alocați pentru renovare, ce s-a întâmplat ca să se micșoreze numărul deținuților în aceeași celulă, ce s-a întâmplat cu ventilarea, cu asistența medicală. Toate acestea se supraveghează”, a declarat Vlad Gribincea.

O hotărâre în acest caz ar putea fi pronunțat într-o perioadă de la 7 la 12 luni.

Până în prezent CEDO a pronunțat trei hotărâri referitoare la cazuri din regiunea transnistreană, în care a fost condamnată și Federația Rusă. Este vorba despre cazul Ilașcu, în care a fost condamnată și Republica Moldova și în care pentru prima dată a fost recunoscută responsabilitatea Rusiei și influența pe care o are în regiunea transnistreană. Al doilea este cazul Ivanțoc, în care s-a reclamat neexecutarea deciziei CEDO din cazul Ilașcu, iar al treilea este cazul Catan, referitor la școlile românești din stânga Nistrului. În ultima cauză, Federația Rusă nu și-a onorat obligațiile și nu a achitat compensații reclamanților, deși au trecut 2 ani de la pronunțarea hotărârii.