Integrarea europeană vs. schimbarea paradigmei

După toate aparențele, forțele politice din țară și cele oligarhice de peste hotare au dat startul pregătirilor pentru alegerile prezidențiale, care urmează să se desfășoare către sfârșitul anului curent. Miza acestor alegeri este imensă – vectorul integrării regionale a Republicii Moldova. Este o eroare gravă să se creadă că după obținerea statutului de țară candidat pentru integrarea europeană și adoptarea deciziei privind începerea negocierilor, în aceste sens, fac integrarea europeană ireversibilă. Cele două realizări sunt absolut necesare, dar insuficiente pentru atingerea obiectivului scontat.

Oponenții interni și cei externi – partidele pro-rusești, oligarhii fugari și Rusia putinistă, de mult au dat startul pregătirilor pentru schimbarea paradigmei integraționiste, având la dispoziție un arsenal foarte larg de instrumente subversive. Evident, principalul actor al confruntării, deocamdată din culise, este Rusia. Aceasta din urmă acționează pe trei dimensiuni: a) formarea agendei partidei pro-rusești din Republica Moldova, consolidarea, finanțarea și asigurarea mediatică a acesteia prin intermediul coloanei a V-a; b) influențarea alegerilor în Parlamentul European și în parlamentele unui șir de state din UE, inclusiv România, prin suportul partidelor eurosceptice, care ar putea îngreuna procesul de integrare europeană a noilor state candidate, descurajând alegătorii din aceste state; c) continuarea războiului criminal din Ucraina, subminând constant securitatea și făcând imposibilă atragerea investițiilor pentru recuperarea economică regională.

Scopul declarat și fundamentat al elitelor rusești este destabilizarea și răspândirea haosului în regiune, dar mai ales în fostele republici sovietice pentru ca sub povoara greutăților generate și a fricii, cetățenii republicilor post-sovietice să se resemneze și să accepte să facă parte din Russkii Mir. Evenimentele din ultimii doi ani nu lasă nicio umbră de îndoială că regimul putinist generează destabilizare regională pentru a lua regiunea sub controlul propriei verticale a puterii, direct sau prin interpuși. Sistemul coordonatelor politice în care acționează este multidimensional, cuprinzând: iredentismul, revanșismul, pretenția construirii unei noi ordini mondiale etc.

Scopul vizitei lui Șor la Moscova

Recenta vizită la Moscova a criminalului fugar, fostă persoană non-grata din 2016, Ilan Șor, a dat startul pregătirii și ierarhizării forțelor pro-rusești pentru viitoarele alegeri prezidențiale din Republica Moldova. Iată o dovadă în plus că atunci, când circumstanțele o cer, elitele rusești deschid larg ușile pentru un criminal cu acte în regulă, care le poate fi util. Este adevărat că Ilan Șor s-a prezentat la înălțimea așteptărilor. Astfel, în cadrul vizitei menționate, el pentru prima oară în cariera sa politică s-a pronunțat deschis în favoarea aderării Republicii Moldova la Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA): "Astăzi, pentru Moldova, am spus acest lucru de multe ori și îl voi repeta aici cu mare plăcere, singura salvare este intrarea deschisă în Uniunea Economică Eurasiatică. Pentru că astăzi Uniunea Economică Eurasiatică și Rusia sunt singurul prieten și salvator pentru Republica Moldova”.

Declarația menționată este o mostră de servilism mincinos. Nu există niciun document partinic sau vreo declarație de-a lui Șor și a ortacilor acestuia în care s-ar fi vorbit vreodată despre preferințele lor geopolitice sau integraționiste. Dimpotrivă, atâta timp cât rolul de principal politician pro-rus îi revenea lui Igor Dodon – lider al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Ilan Șor a pledat constant în favoarea așa-zisei politici externe echilibrate, pro-moldovenești. Ultima dovadă, în acest sens, este și recentul interviu pentru Deutsche Welle, în care Șor confirmă că este neclintit în favoarea relațiilor echidistante în raport cu Estul și Vestul. Vedem că vizita l-a Moscova i-a schimbat în mod cardinal viziunea.

Dar care este totuși cauza metamorfozei geopolitice a lui Șor? Răspunsul este la suprafață – el a fost încununat la Moscova în postură de lider și coordonator al forțelor pro-rusești din Republica Moldova. Evident, cu această ocazie i s-a scos interdicția de a intra pe teritoriul Rusiei. Așadar, Șor i-a luat locul lui Dodon, acesta din urmă dovedindu-se a fi un loser notoriu, pierzând în ultimii patru ani tot ce se putea pierde – alegerile prezidențiale din 2020, parlamentare din 2021 și locale din 2023. Mai mult, Dodon a developat sursa de finanțate a PSRM și eforturile constante ale Rusiei de federalizare a Republicii Moldova. Astfel de gafe nu pot fi iertate de partenerul strategic, chiar și în pofida lingușirii. Evident, cu Dodon nu poți realiza proiecte strategice, însă el și partidul său pot și remorcați la proiectele pro-rusești gestionate de persoane mult mai abile, cum este criminalul Ilan Șor.   

Rolul secund al lui Dodon și al socialiștilor

Ilan Șor, spre deosebire de Dodon și PSRM, prin intermediul protestelor în regim non-stop și așa-ziselor proiecte politice finanțate copios din surse străine, s-a dovedit a fi un destabilizator extrem de periculos pentru Republica Moldova. Eficiența acțiunilor subversive ale lui Șor este pusă în evidență prin faptul că controlează regiuni întregi din Republicii Moldova – Găgăuzia, Taraclia, Orhei și Bălți. Mai mult, Ilan Șor s-a dovedit a fi un hoț onest. Astfel, atunci când organele competente moldovene, în urma investigațiilor operative, au stabilit că proiectele șoriste sunt finanțate din Rusia, estimându-le doar la aproximativ un miliard de lei, Șor a intervenit imediat pentru a dezminți informația, insistând că suma invocată a fost subestimată, aceasta fiind mult mai mare.

Întrebarea care se impune este: de ce Ilan Șor recunoaște că finanțează ilegal, din surse obscure, partide politice și așa-zisele proiecte investiționale în Republica Moldova, insistând pe utilizarea ilegală a unor sume uriașe? Simplu, prin declarațiile sale despre sumele utilizate pentru destabilizarea Republicii Moldova, Ilan Șor face o dare de seamă publică către finanțatorii săi ilegali, să nu creadă ei cumva că le fură. Ei, cum ar putea acești finanțatori să nu aibă încredere într-un astfel de hoț onest și să nu-l încununeze în calitate de lider al opoziției moldovenești? La urma urmei, chiar și sondajele de opinie din ultima vreme, care arată că l-a egalat la rating pe Dodon, îi justifică pretenția. Mai mult, Ilan Șor mai are un mare avantaj, el s-a dovedit a fi polivalent. Astfel, el nu a întrezărit o problemă să se afișeze la Moscova, pentru a soluționa problemele de viitor ale Republicii Moldova, exact în perioada când tot acolo urma să se regăsească delegația HAMAS, pentru a soluționa problemele statului Israel, al cărui cetățean este Ilan Șor.  

În circumstanțele menționate, rolul PSRM în viața politică din Republica Moldova rămâne a fi unul important, dar totuși secundar în raport cu proiectul șorist. Pentru a nu descuraja cu totul PSRM, liderii acestuia, două săptămâni mai târziu, au fost invitați să participe la forumul “Pentru Libertatea Națiunilor”, organizat de partidul de guvernământ din Rusia – Edinaya Rossia. Este halucinant, dar în condițiile când aproximativ 15% din teritoriul Republicii Moldova este ocupat de Rusia, iar statul vecin, Ucraina, este agresat militar, cu uciderea a sute de mii de oameni, PSRM participă la discuții despre libertatea națiunilor, alături de inițiatorii agresiunii. Este exclus ca liderii PSRM să nu știe că scopul agresiuni militare este exterminarea Ucrainei și a ucrainenilor, vină lor fiind că există. Asta potrivit afirmațiilor cu vorbire directă a deputatului Oleg Matveicev, reprezentant și ideolog al partidului Edinaya Rossia, care a găzduit forul la care au participat liderii PSRM.

Concluzii

În timp ce forțele politice pro-europene de opoziție abia încearcă să se coalizeze pe o platformă structurată orizontal, cele pro-rusești, după toate aparențele, sunt înregimentate deja într-o structură ierarhică, subordonată partenerului strategic.

După vizita de la Moscova și tratamentul care i s-a aplicat, coordonator și trezorier al forțelor pro-rusești nu poate fi altcineva decât Ilan Șor, care de-a lungul ultimilor doi ani și-a demonstrat eficiența în destabilizarea situației politice din Republica Moldova. Talentele noului coordonator al opoziției eurasiatice au fost demonstrate nu o singură dată, de exemplu, atunci când a reușit să participe la devalizarea sistemului bancar al Republicii Moldova și în paralel să se învrednicească de suportul unui segment destul de larg al electoratului, care împărtășește poziția de viață – fură, dar ne dă și nouă! Câteva regiuni importante din Republica Moldova sunt deja dominate de această atitudine pragmatică, inoculată de proiectele investiționale ale lui Șor. Întrucât nu se știe când organele de drept vor deveni capabile să blocheze influxurile de bani destinați finanțării proiectelor lui Șor, ne putem aștepta la noi succese electorale ale acestuia.

În viitoarea competiție electorală a forțelor de opoziție pro-europene și cele eurasiatice, ultimele au marele avantaj de a absolvite de la respectarea regulilor și normelor privind utilizarea resurse mediatice și financiare ilegale, din surse rusești, așa cum a stabilit SIS și a recunoscut Ilan Șor. Mai mult, în competițiile fără reguli și scrupule structurile construite ierarhic au avantaje suplimentare nebănuite în fața structurilor organizate pe orizontală, în care deciziile se adoptă cu mari dificultăți.

Ținând cont de incapacitatea devenită proverbială a partidului de guvernământ – PAS, nu putem exclude că opoziția pro-europeană va deveni un oponent mult mai credibil al PAS, putând să ajungă idiotul util al opoziției pro-rusești. Acest pericol devine din ce în ce mai înspăimântător. În circumstanțele menționate, singurul comportament al opoziției pro-europene consolidate, demn de a fi susținut de către alegătorii decepționați de PAS, ar fi să-și calce pe orgolii și să-și asume discret inițiativa de comunicare cu acesta. Evident, nu poate fi vorba despre menajarea PAS, dimpotrivă, eforturile trebuie direcționate spre repararea erorilor comise și proiectarea unui plan comun de acțiuni pentru alegerile prezidențiale din anul curent, precum și cele parlamentare din anul viitor. Altminteri, revanșa forțelor politice pro-rusești, care va anihila definitiv vectorul european al Republicii Moldova, este chiar foarte probabilă.     Integrarea europeană vs. schimbarea paradigmei

După toate aparențele, forțele politice din țară și cele oligarhice de peste hotare au dat startul pregătirilor pentru alegerile prezidențiale, care urmează să se desfășoare către sfârșitul anului curent. Miza acestor alegeri este imensă – vectorul integrării regionale a Republicii Moldova. Este o eroare gravă să se creadă că după obținerea statutului de țară candidat pentru integrarea europeană și adoptarea deciziei privind începerea negocierilor, în aceste sens, fac integrarea europeană ireversibilă. Cele două realizări sunt absolut necesare, dar insuficiente pentru atingerea obiectivului scontat.

Oponenții interni și cei externi – partidele pro-rusești, oligarhii fugari și Rusia putinistă, de mult au dat startul pregătirilor pentru schimbarea paradigmei integraționiste, având la dispoziție un arsenal foarte larg de instrumente subversive. Evident, principalul actor al confruntării, deocamdată din culise, este Rusia. Aceasta din urmă acționează pe trei dimensiuni: a) formarea agendei partidei pro-rusești din Republica Moldova, consolidarea, finanțarea și asigurarea mediatică a acesteia prin intermediul coloanei a V-a; b) influențarea alegerilor în Parlamentul European și în parlamentele unui șir de state din UE, inclusiv România, prin suportul partidelor eurosceptice, care ar putea îngreuna procesul de integrare europeană a noilor state candidate, descurajând alegătorii din aceste state; c) continuarea războiului criminal din Ucraina, subminând constant securitatea și făcând imposibilă atragerea investițiilor pentru recuperarea economică regională.

Scopul declarat și fundamentat al elitelor rusești este destabilizarea și răspândirea haosului în regiune, dar mai ales în fostele republici sovietice pentru ca sub povoara greutăților generate și a fricii, cetățenii republicilor post-sovietice să se resemneze și să accepte să facă parte din Russkii Mir. Evenimentele din ultimii doi ani nu lasă nicio umbră de îndoială că regimul putinist generează destabilizare regională pentru a lua regiunea sub controlul propriei verticale a puterii, direct sau prin interpuși. Sistemul coordonatelor politice în care acționează este multidimensional, cuprinzând: iredentismul, revanșismul, pretenția construirii unei noi ordini mondiale etc.

Scopul vizitei lui Șor la Moscova

Recenta vizită la Moscova a criminalului fugar, fostă persoană non-grata din 2016, Ilan Șor, a dat startul pregătirii și ierarhizării forțelor pro-rusești pentru viitoarele alegeri prezidențiale din Republica Moldova. Iată o dovadă în plus că atunci, când circumstanțele o cer, elitele rusești deschid larg ușile pentru un criminal cu acte în regulă, care le poate fi util. Este adevărat că Ilan Șor s-a prezentat la înălțimea așteptărilor. Astfel, în cadrul vizitei menționate, el pentru prima oară în cariera sa politică s-a pronunțat deschis în favoarea aderării Republicii Moldova la Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA): "Astăzi, pentru Moldova, am spus acest lucru de multe ori și îl voi repeta aici cu mare plăcere, singura salvare este intrarea deschisă în Uniunea Economică Eurasiatică. Pentru că astăzi Uniunea Economică Eurasiatică și Rusia sunt singurul prieten și salvator pentru Republica Moldova”.

Declarația menționată este o mostră de servilism mincinos. Nu există niciun document partinic sau vreo declarație de-a lui Șor și a ortacilor acestuia în care s-ar fi vorbit vreodată despre preferințele lor geopolitice sau integraționiste. Dimpotrivă, atâta timp cât rolul de principal politician pro-rus îi revenea lui Igor Dodon – lider al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Ilan Șor a pledat constant în favoarea așa-zisei politici externe echilibrate, pro-moldovenești. Ultima dovadă, în acest sens, este și recentul interviu pentru Deutsche Welle, în care Șor confirmă că este neclintit în favoarea relațiilor echidistante în raport cu Estul și Vestul. Vedem că vizita l-a Moscova i-a schimbat în mod cardinal viziunea.

Dar care este totuși cauza metamorfozei geopolitice a lui Șor? Răspunsul este la suprafață – el a fost încununat la Moscova în postură de lider și coordonator al forțelor pro-rusești din Republica Moldova. Evident, cu această ocazie i s-a scos interdicția de a intra pe teritoriul Rusiei. Așadar, Șor i-a luat locul lui Dodon, acesta din urmă dovedindu-se a fi un loser notoriu, pierzând în ultimii patru ani tot ce se putea pierde – alegerile prezidențiale din 2020, parlamentare din 2021 și locale din 2023. Mai mult, Dodon a developat sursa de finanțate a PSRM și eforturile constante ale Rusiei de federalizare a Republicii Moldova. Astfel de gafe nu pot fi iertate de partenerul strategic, chiar și în pofida lingușirii. Evident, cu Dodon nu poți realiza proiecte strategice, însă el și partidul său pot și remorcați la proiectele pro-rusești gestionate de persoane mult mai abile, cum este criminalul Ilan Șor.   

Rolul secund al lui Dodon și al socialiștilor

Ilan Șor, spre deosebire de Dodon și PSRM, prin intermediul protestelor în regim non-stop și așa-ziselor proiecte politice finanțate copios din surse străine, s-a dovedit a fi un destabilizator extrem de periculos pentru Republica Moldova. Eficiența acțiunilor subversive ale lui Șor este pusă în evidență prin faptul că controlează regiuni întregi din Republicii Moldova – Găgăuzia, Taraclia, Orhei și Bălți. Mai mult, Ilan Șor s-a dovedit a fi un hoț onest. Astfel, atunci când organele competente moldovene, în urma investigațiilor operative, au stabilit că proiectele șoriste sunt finanțate din Rusia, estimându-le doar la aproximativ un miliard de lei, Șor a intervenit imediat pentru a dezminți informația, insistând că suma invocată a fost subestimată, aceasta fiind mult mai mare.

Întrebarea care se impune este: de ce Ilan Șor recunoaște că finanțează ilegal, din surse obscure, partide politice și așa-zisele proiecte investiționale în Republica Moldova, insistând pe utilizarea ilegală a unor sume uriașe? Simplu, prin declarațiile sale despre sumele utilizate pentru destabilizarea Republicii Moldova, Ilan Șor face o dare de seamă publică către finanțatorii săi ilegali, să nu creadă ei cumva că le fură. Ei, cum ar putea acești finanțatori să nu aibă încredere într-un astfel de hoț onest și să nu-l încununeze în calitate de lider al opoziției moldovenești? La urma urmei, chiar și sondajele de opinie din ultima vreme, care arată că l-a egalat la rating pe Dodon, îi justifică pretenția. Mai mult, Ilan Șor mai are un mare avantaj, el s-a dovedit a fi polivalent. Astfel, el nu a întrezărit o problemă să se afișeze la Moscova, pentru a soluționa problemele de viitor ale Republicii Moldova, exact în perioada când tot acolo urma să se regăsească delegația HAMAS, pentru a soluționa problemele statului Israel, al cărui cetățean este Ilan Șor.  

În circumstanțele menționate, rolul PSRM în viața politică din Republica Moldova rămâne a fi unul important, dar totuși secundar în raport cu proiectul șorist. Pentru a nu descuraja cu totul PSRM, liderii acestuia, două săptămâni mai târziu, au fost invitați să participe la forumul “Pentru Libertatea Națiunilor”, organizat de partidul de guvernământ din Rusia – Edinaya Rossia. Este halucinant, dar în condițiile când aproximativ 15% din teritoriul Republicii Moldova este ocupat de Rusia, iar statul vecin, Ucraina, este agresat militar, cu uciderea a sute de mii de oameni, PSRM participă la discuții despre libertatea națiunilor, alături de inițiatorii agresiunii. Este exclus ca liderii PSRM să nu știe că scopul agresiuni militare este exterminarea Ucrainei și a ucrainenilor, vină lor fiind că există. Asta potrivit afirmațiilor cu vorbire directă a deputatului Oleg Matveicev, reprezentant și ideolog al partidului Edinaya Rossia, care a găzduit forul la care au participat liderii PSRM.

Concluzii

În timp ce forțele politice pro-europene de opoziție abia încearcă să se coalizeze pe o platformă structurată orizontal, cele pro-rusești, după toate aparențele, sunt înregimentate deja într-o structură ierarhică, subordonată partenerului strategic.

După vizita de la Moscova și tratamentul care i s-a aplicat, coordonator și trezorier al forțelor pro-rusești nu poate fi altcineva decât Ilan Șor, care de-a lungul ultimilor doi ani și-a demonstrat eficiența în destabilizarea situației politice din Republica Moldova. Talentele noului coordonator al opoziției eurasiatice au fost demonstrate nu o singură dată, de exemplu, atunci când a reușit să participe la devalizarea sistemului bancar al Republicii Moldova și în paralel să se învrednicească de suportul unui segment destul de larg al electoratului, care împărtășește poziția de viață – fură, dar ne dă și nouă! Câteva regiuni importante din Republica Moldova sunt deja dominate de această atitudine pragmatică, inoculată de proiectele investiționale ale lui Șor. Întrucât nu se știe când organele de drept vor deveni capabile să blocheze influxurile de bani destinați finanțării proiectelor lui Șor, ne putem aștepta la noi succese electorale ale acestuia.

În viitoarea competiție electorală a forțelor de opoziție pro-europene și cele eurasiatice, ultimele au marele avantaj de a absolvite de la respectarea regulilor și normelor privind utilizarea resurse mediatice și financiare ilegale, din surse rusești, așa cum a stabilit SIS și a recunoscut Ilan Șor. Mai mult, în competițiile fără reguli și scrupule structurile construite ierarhic au avantaje suplimentare nebănuite în fața structurilor organizate pe orizontală, în care deciziile se adoptă cu mari dificultăți.

Ținând cont de incapacitatea devenită proverbială a partidului de guvernământ – PAS, nu putem exclude că opoziția pro-europeană va deveni un oponent mult mai credibil al PAS, putând să ajungă idiotul util al opoziției pro-rusești. Acest pericol devine din ce în ce mai înspăimântător. În circumstanțele menționate, singurul comportament al opoziției pro-europene consolidate, demn de a fi susținut de către alegătorii decepționați de PAS, ar fi să-și calce pe orgolii și să-și asume discret inițiativa de comunicare cu acesta. Evident, nu poate fi vorba despre menajarea PAS, dimpotrivă, eforturile trebuie direcționate spre repararea erorilor comise și proiectarea unui plan comun de acțiuni pentru alegerile prezidențiale din anul curent, precum și cele parlamentare din anul viitor. Altminteri, revanșa forțelor politice pro-rusești, care va anihila definitiv vectorul european al Republicii Moldova, este chiar foarte probabilă.