Zeci de oameni, printre care foști deportati, copii și rude ale celor care au fost ridicați de la casele lor și duși în cele mai îndepărtate colțuri ale fostei Uniuni Sovietice, au venit să se reculeagă. 

”Aveam 15 ani când am fost deportată. Eu, sora, fratele de 6 ani și părinții. Am fost ridicați la 6 iulie 1949. Am stat acolo șase ani după care am revenit acasă. În pădure am licrat, unde ne aduceau mâncarea doar cu elicopterul. Am 84 de ani dar nu am să uit până la moarte ziua asta, cum ne-au ridicat. Fără pâine, fără nimic ne-au luat în trenuri de vite și ne-au dus. ”

Sunt amintirile încă foarte vii, și exprimate printre lacrimi, ale Claudiei Dunicichina, deportată pe 6 iulie 1949, împreună cu întrega familie.

 Familia lui Gheorghe Cârlig a fost deportată în 1941.

”În 1941 pe noi ne-au încărcat până la Tiraspol, acolo au despărțit familiile. Pe bărbații i-au dus pe toți în pușcărie la Sverdlovsk, dar pe copii și femei în Kazahstanul de Sud la prelucrarea bumbacului. În Tiraspol,  ne-au condamnat la moarte de foame. Mama era gravidă. Noi eram trei și al patrulea l-a născut în vagon. Era război, foame. Mâncam iarna și hoituri”, ne-a declarat Gheorghe Cârlig.   

Prezent la eveniment,  primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a solicitat efectuarea unui bilanț al problemelor deportaților.

”Astăzi ne întâlnim în fața monumentului, de o manieră demnă, așa cum trebuie să fie. Între timp s-au mai rezolvat o serie de dosare.  Din câte cunosc nu a fost rezolvată problema legată de egalarea în drepturi a deportaților cu veteranii de război, știu că aceasta a fost una dintre solicitările dumneavoastră ”, a declarat primarul capitalei, Dorin Chirtoacă.

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 au fost deportați în Siberia și Kazahstanul de Nord peste 35 mii de români basarabeni, majoritatea femei și copii. Acesta a fost al doilea val de deportări din Basarabia.

Primul val a fost cel din 12 și 13 iunie 1941. Datele oficiale arată că atunci au fost deportate aproximativ 25 de mii de persoane. Au urmat alte doua valuri, - în 1949 și 1951, - în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane. Date neoficiale arată, însă, că numărul celor deportați ar fi mult mai mare.