Voyager 1 continuă să funcționeze, în ciuda vârstei sale avansate și a distanței de 14,5 miliarde de mile (23,3 miliarde de kilometri) față de Pământ. Și poate primi și executa comenzi trimise de la NASA, la fel cum încă poate colecta și trimite date științifice pe Pământ, scrie digi24.ro.

Dar datele transmise de sistemul de control și coordonare a atitudinii, care controlează orientarea sondei în spațiu, nu se potrivesc cu ceea ce face de fapt Voyager. Sistemul de articulare și control al atitudinii, sau AACS, orientează antena sondei astfel încât aceasta să rămână îndreptată spre Pământ, iar Voyager să poată trimite date înapoi către NASA.

Din locația interstelară în care se află Voyager, lumina are nevoie 20 de ore și 33 de minute pentru a călători într-un sens, astfel încât apelul și răspunsul unui mesaj între NASA și Voyager durează două zile.

Echipa Voyager crede că AACS încă funcționează, dar datele transmise de acest instrumentul par aleatorii sau chiar imposibile. Nu a existat nicio defecțiune care să pună sonda spațială în „safe mode” până acum. Într-o astfel de situație, ar fi efectuate doar operațiunile esențiale, pentru a permite inginerilor de la sol să găsească sursa problemei și să o rezolve.

Semnalul transmis de Voyager este la fel de puternic, ceea ce înseamnă că antena este încă îndreptată spre Pământ. Echipa încearcă să determine dacă aceste date incorecte provin direct de la acest instrument sau dacă un alt sistem este cauza.

„Până când natura problemei nu va fi înțeleasă mai bine, echipa nu poate anticipa dacă acest lucru va afecta modul în care sonda poate colecta și transmite date științifice”, potrivit unui comunicat al NASA.

„Un mister ca acesta este de așteptat în această etapă a misiunii Voyager”, a spus Suzanne Dodd, manager de proiect pentru Voyager 1 și 2 la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California.

„Ambele nave spațiale au o vechime de aproape 45 de ani, cu mult peste ceea ce au anticipat planificatorii misiunii. Ne aflăm și în spațiul interstelar, un mediu cu radiații ridicate în care nicio navă spațială nu a mai zburat până acum. Așa că există câteva provocări mari pentru echipa de ingineri. Dar cred că, dacă există o modalitate de a rezolva această problemă cu AACS, echipa noastră o va găsi”, a adăugat ea.

Dacă echipa nu găsește sursa problemei, s-ar putea să se adapteze la ea, a spus Dodd. Sau, dacă o găsesc, problema poate fi rezolvată făcând o modificare de software sau trecând pe un sistem hardware de rezervă.

Voyager a trecut deja pe sistemele de rezervă pentru a rezista atâta timp în spațiu. În 2017, sonda a declanșat propulsoare care au fost folosite în timpul întâlnirilor sale planetare inițiale din anii 1970 - și care au funcționat după ce au stat nefolosite timp de 37 de ani.

Sondele vechi produc foarte puțină energie, astfel încât subsistemele și încălzitoarele au fost oprite de-a lungul anilor, pentru a permite funcționarea sistemelor critice și instrumentelor științifice.

Voyager 2, o sondă spațială „geamănă”, continuă să funcționeze bine în spațiul interstelar la 12,1 miliarde de mile (19,5 miliarde de kilometri) de Pământ. Prin comparație, Neptun, cea mai îndepărtată planetă de Pământ, se află la doar 4,9 miliarde de mile distanță. Ambele sonde au fost lansate în 1977 și și-au depășit cu mult durata de viață estimată.

Acum, ele au devenit singurele nave spațiale care adună date din spațiul interstelar și oferă informații despre heliosferă sau bula creată de soare care se extinde dincolo de planetele sistemului nostru solar.