Însă, a urmat o reorientare a politicii oficiale spre menținerea teritoriilor de est ale României în zona de influență a Rusiei, care s-a încheiat cu o capitulare totală a autorităților de la Chișinău în fața unui stat agresor.

Starea de vasalitate în care s-a pomenit R. Moldova demonstra încă o dată caracterul iluzoriu al independenței ei și reconfirma necesitatea reîntregirii teritoriilor românești ocupate ca unică șansă de supraviețuire.

În 2016, Marius Diaconescu a publicat în www.adevărul.ro un document inedit:

„La 28 iunie 1991, Senatul SUA a emis Rezoluția 148, prin care susține reunificarea R. Moldova cu România”. La 27 august 1991, dacă am fi avut știre de Rezoluția 148, mesajul meu ar fi fost următorul: Domnule președinte Mircea Snegur! Domnule președinte Alexandru Moșanu! Domnilor deputați ai poporului! Afară, în Piața Marii Adunări Naționale, poporul, care ne-a ales, cere să reconfirmăm, prin votul nostru, ceea ce au decis, la 27 martie 1918, predecesorii noștri, deputații Sfatului Țării! În caz contrar, nimeni nu va putea ieși din incinta parlamentului!”. Îmi dădeam seama, totodată, că Moscova și Kievul ar fi recunoscut imediat independența RMN, declarată la Tiraspol cu două zile mai înainte ca Chișinăul să fi declarat independența Republicii Moldova. În consecință, Armata 14 ar fi blocat toate trecerile peste râul Nistru, devenit din nou frontieră cu România. Atât, și nimic mai mult. Căci, conform Rezoluției 148, SUA urma să recunoască reunificarea Republicii Moldova cu România”, povestește Mircea Druc în interviul pentru Timpul.

 „Unirea românilor s-a produs deja, în diasporă, titrează aceeași publicație. Pentru marea majoritate a emigranților originari de pe ambele maluri ale Prutului, principiul „două state, o singură diasporă” este o realitate în viața de fiecare zi. Acolo, în diasporă, nu mai există demult graniță între frați. Și acest lucru se face simțit peste tot: e vorba și de funcționarea asociațiilor diasporale comune, și de serbarea acelorași evenimente festive, și de comemorarea acelorași date triste din istorie, scrie Dorin Dusceac într-un articol publicat în Timpul.

Publicistul Nicolae Negru amintește într-un editorial din Ziarul Național că „în cei 27 ani de „independență” ai Republicii Moldova, în Parlament nu a pătruns niciun partid care să-și fi asumat în mod deschis obiectivul reunirii cu România.

În Parlament au existat deputați unioniști „camuflați”, fluturând drapelul „integrării europene”, dar ei nu au constituit niciodată majoritatea și nu au determinat politica și strategiile Republicii Moldova pe termen lung. Este grăitor în acest sens faptul că până acum nu s-a reușit interconectarea energetică cu România și nu s-a construit niciun kilometru de cale ferată cu ecartament european. Cu ajutorul UE, a fost restabilit un singur pod peste Prut, iar sârma ghimpată de la frontieră a fost scoasă abia în 2010, amintește autorul. Totodată, el subliniază că în ultimii ani crește vizibil electoratul  unionist.

Evenimentul Zilei reține noua siglă a PL, după congresul de sâmbătă al partidului. Dorin Chirtoacă a fost ales lider al partidului, după ce formațiunea a fost condusă continuu, timp de 20 de ani, de către Mihai Ghimpu. În cadrul Congresului a fost adoptat programul electoral al PL pentru scrinul din februarie 2019. De asemenea, a fost afișată o și o nouă siglă – logu-ul PL în conturul tricolor al României Mari, reprezentând integrarea RM în UE prin Unirea cu România.