Tezaurul cuprindea aproximativ 100 de tone de aur, 1000 de saci cu bancnote și obiecte de artă, iar locația aleasă a fost o mină de sare, Kaiseroda, aflată la 320 de km de capitală.

Descoperirea a avut loc la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când soldații americani au intrat în orașul german Merkers-Kieselbach și au fost informați de niște localnice despre existența minei dezafectate din localitatea în care naziștii și-au ascuns comorile.

Germania nazistă își depozitase aurul la banca centrală din Berlin

Germania nazistă își depozitase aurul (în valoare de peste 7 miliarde de dolari) în banca centrală din Berlin, Reichsbank, însă bombardamentele intense ale aliaților asupra Berlinului, la 3 februarie 1945, i-au forțat pe aceștia să întreprindă rapid acțiuni și să-și transfere aurul într-un loc sigur.

Astfel, naziștii au transportat pe cale feroviară tot aurul și bancnotele la Merkers, acolo unde se afla mina. Comoara transportată către Merkers conținea un milliard de mărci depozitate în 1000 de saci, plus sume mari de valută, obiecte de artă, lingouri, bijuterii din aur, din argint și diamante confiscate de la evrei (inclusiv aurul rezultat din lucrările dentare ale prizonierilor). Tezaurul a fost descărcat și plasat într-o zonă specială din interiorul minei – în Camera 8, încăpere ce avea o lățime de 23 de metri și o adâncime de 46 de metri.

Descoperirea tezaurului

Armata a III-a a Statelor Unite, sub conducerea lui George S. Patton, înainta spre Merkers. La 4 aprilie, americanii intrau în localitate, iar trei zile mai târziu dinamitau ușa minei și coborau în subteran la peste 600 de metri adâncime.

Ce au găsit acolo era aproape de domeniul fantasticului. Patru sute de tone de obiecte de artă, inclusiv piese ale unor artiști precum Rembrandt, Vermeer și Raphael, peste 8000 de lingouri de aur, o pungă cu lingouri de platină, opt saci de inele și dinți de aur, 3 682 de saci cu monede germane, 80 de saci de valută străină, 7000 de saci cu bani, lăzi și cufere cu aur și argint aplatizate, monede fără număr, fără număr, fără număr…, 27 de tablouri de Rembrandt, 400 de tone de obiecte de arta, inclusiv picturi din cele 15 muzee germane și cărți valoroase din colecția Goethe de la Weimar.

Mii de tablouri furate din Rusia, Polonia, Italia, Franța și Grecia

Descoperirea ascunzătorii din Merkers a fost un eveniment important în istoria jafurilor naziste și a restituirii operelor de artă furate, atrăgând atenția asupra amplorii furtului de artă nazist și ridicând întrebări cu privire la soarta altor opere de artă jefuite încă nerecuperate.

Miile de tablouri fuseseră furate din Rusia, Polonia, Italia, Franța și Grecia în urma dorinței lui Hitler de a crea un „muzeu grandios” în orașul său natal din Austria. De asemenea, naziștii au jefuit multe bănci centrale din Europa, furând de acolo aur care valora sute de milioane de dolari, o parte din banii în posesia cărora intraseră folosindu-i pentru achiziționarea de bunuri de război din țările neutre.

Portugalia, România, Suedia și Turcia nu au acceptat moneda germană

Experții Departamentului Trezoreriei Statelor Unite și ai Băncii Angliei au evaluat aurul la 262 213 000 USD (aproape patru miliarde USD la valoarea de astăzi), iar argintul la 270.469 USD (aproximativ patru milioane USD în valoarea de astăzi). La prețurile actuale, numai lingourile de aur ar valora peste șase miliarde USD.

Naziștii aveau nevoie de aur pentru a plăti materiile prime și piesele de mașini pentru industria lor militară. Aveau nevoie de tungsten din Portugalia, pentru gloanțe și obuze perforante. Aveau nevoie de crom din Turcia pentru fabricarea de tancuri și avioane. Petrolul de înaltă calitate, necesar ca și combustibil pentru tancurile naziste, provenea din România. Suedia a furnizat rulmenți cu bile, care erau piese cheie pentru mașini.

Portugalia, România, Suedia și Turcia nu au acceptat moneda germană. Au acceptat doar aur. Dar rezervele germane de aur erau foarte mici. Pentru a rezolva problema insolvenței, naziștii au recurs la jafuri pe o scară grandioasă. Au furat rezervele de aur ale Austriei, Cehoslovaciei, Belgiei și Olandei. Valoarea totală a aurului furat, astăzi, ar depăși nouă miliarde de dolari americani.

Ce s-a întâmplat cu tezaurul nazist?

Cum orașul Merkers era situat pe teritoriul care fusese convenit să aparțină sovieticilor după război, americanii au mutat rapid comoara din mină, la Frankfurt, care făcea parte din zona de ocupație americană.

Generalul american George Patton a vrut să ascundă aurul de guvernul american, iar comoara urma să servească drept rezervă ascunsă pentru ca armata americană să cumpere arme noi. El știa că Congresul Statelor Unite va tăia fondurile pentru armată odată cu terminarea războiul.

Nu se știe unde se află restul comorii

Dar planul lui Patton nu a putut fi realizat și asta din două motive: superiorii săi nu au fost de acord și, în plus, știrea despre comoara ascunsă s-a scurs extrem de rapid în mass-media. Astfel, Aliații au returnat aurul către băncile centrale din Europa și au donat aproape șase tone de aur fondului de ajutor pentru victimele Holocaustului.

Potrivit datelor, naziștii au jefuit aur în valoare de peste nouă miliarde de dolari (la valoarea de astăzi) de la băncile centrale. La Merkers, americanii au recuperat mai puțin de jumătate din acest aur. Însă nu se știe unde se află restul comorii.

În prezent, mina abandonată, denumită acum Merkers Adventure Mines, este o atracție turistică în interiorul căreia vizitatorii se pot bucura de replici ale comorii de aur naziste.