Acest meteorit a primit numele după regiunea din Costa Rica în care a căzut la 23 aprilie. Greutatea sa este de 1,8 kilograme. Spre deosebire de majoritatea meteoriților din rocă sau metalici, care nu au un miros specific, acest meteorit răspândește în jurul său un iz de varză de Bruxelles stricată, conform unui comunicat al muzeului.

Acest miros provine de la compușii organici, în special aminoacizi, din compoziția acestui meteorit. În urmă cu miliarde de ani, meteoriți similari ar fi adus pe Pământ astfel de aminoacizi, a căror prezență este considerată esențială pentru apariția vieții.

Conform NASA, aproximativ 50.000 de meteoriți au fost recuperați până în prezent. Dintre aceștia, 99,8% provin din rândul asteroizilor, iar restul sunt roci aruncate în spațiu în urma impacturilor dintre asteroizi și suprafața Lunii sau a lui Marte. Există trei tipuri principale de meteoriți: metalici, din rocă sau un amestec între metal și rocă în proporții aproape egale.

Acest meteorit face parte din categoria celor de rocă și este o condrită carbonică. Acești meteoriți ajung relativ rar pe Pământ, reprezentând doar aproximativ 4% din totalul meteoriților care lovesc planeta noastră, conform lui Philipp Heck, curator la muzeul din Chicago. Raritatea lor este legată de faptul că, în timp, în condiții de căldură puternică, aminoacizii sunt distruși.

De asemenea, deși mulți meteoriți din categoria condritelor carbonice conțin compuși organici, unii dintre ei devin contaminați de aminoacizi după ce cad pe Pământ.

"Mirosul caracteristic acestui meteorit provine de la compușii organici volatili (...) Diferiți meteoriți pot avea compuși volatili diferiți, în mare parte pentru că au fost 'gătiți' mai mult sau mai puțin în timp ce făceau parte dintr-un asteroid. Din această cauză, ei miros diferit", conform lui Heck.

Un alt meteorit din clasa condritelor carbonice, și poate cel mai bine studiat din lume, este meteoritul Murchison, aflat tot la muzeul din Chicago. Acest meteorit a căzut în 1969 și miroase a gudron.

Sursa:Agerpres