Mulți dintre camarazii lor de război, cu răni grave, schilodiți, stau la pat. Indemnizația oferită, de circa 1600, nu le ajunge pentru o alimentație suficientă, cu atât mai mult pentru un tratament corespunzător. Facilitatea oferită anterior veteranilor, o foaie de tratament sanatorial gratuită anual, a fost anulată pentru majoritatea categoriilor.

„Eram în Rusia în 1992, plecat cu un grup de băieți la lucru. Când s-a început războiul, la 2 martie, ne-au chemat șefii de acolo și ne-au spus pregătiți-vă că noi vă fugărim acasă, fiindcă moldovenii luptă împotriva rușilor, ați pornit război și așa mai departe. Lucram la păduri, cum era pe timpurile acelea, ca să facem niște lemn pentru casă. Am revenit la baștină, la Ungheni, și a doua zi m-am înrolat benevol în batalionul de la Comisariatul Militar din localitate. Și uite așa am nimerit pe linia întâi, aflând că pe pământul nostru, pe teritoriul Republicii Moldova, este Armata a 14-a, cea mai puternică armată a Rusiei, mai veneau alți mercenari, cazaci, de tot felul și de toată mâna și de prin Ucraina, de pe Rostov-Pe Don, de la Tula, din alte regiuni, din toată Rusia. Vă spun, fiindcă am avut marea bucurie că i-am mai prins pe unii dintre ei, care spuneau clar de unde sunt, cu ce scop au venit pe pământul nostru, adică scopul era să omoare românii, fiindcă noi eram numiți „români fasciști”, o astfel de propagandă se ducea în Federația Rusă”, povestește veteranul de război, Sergiu Tătaru.

Ambii veterani de război sunt de o modestie rar întâlnită, nu vorbesc nici măcar despre propriile suferințe fizice și emoționale. Oleg Cucer a fost grav rănit de schijele unui obuz de tanc. A fost țintuit la pat și a pierdut în acele circumstanțe oameni dragi. L-au repus pe picioare puterea de voință și revenirea la antrenamentele de judo. Totuși, nu are nici până acum confirmarea rănilor grave, care au fost documentate în 1992, conform protocolului de la acea vreme. O explicație ar fi că pe parcursul anilor s-a negat implicarea tancurilor rusești în războiul din Transnistria, iar cazul lui ar fi o confirmare a acelui fapt. 

Veteranul de război Oleg Cucer, care este și antrenor de judo pentru copii, bate alarma în privința unor probleme ale tinerilor – consumul de droguri. Traficanții asaltează școlile, drogurile sunt ascunse prin parcuri, sub copaci, copiii, cei mai mici, sunt implicați în aceste afaceri murdare, chiar sub ochii poliției. Oleg Cucer antrenează peste 40 de copii la judo, care au obținut succese la campionate internaționale, însă au rămas fără sala de antrenamente. După căutări îndelungate, Oleg Cucer a găsit o încăpere, ce are nevoie de reparații, care ar putea fi folosită ca sală de antrenamente. Este în așteptarea aprobării unei decizii de către Consiliul Municipal  Chișinău, for ales de popor pentru a rezolva problemele urgente ale urbei, care însă nu reușește să se întrunească de mai mult timp. Astfel, decizia privind acordarea unei săli pentru copiii antrenați de Oleg Cucer întârzie de mai mult de jumătate de an:

„De mult timp sunt documentele la Consiliul Municipal. Dar iarăși aici dăm dovadă de indiferență și nu se adună cvorumul, nu pot lua o decizie inclusiv în această problemă. Cu copiii am început să mă ocup ca voluntar, i-am antrenat voluntar mai mulți ani. Apoi m-am angajat ca antrenor și profesor de educație fizică la liceul din Budești, unde am antrenat copiii. Când ne antrenam, mai alergam prin parc, am observat persoane, chiar copii de clasele primare, care îmblau prin pădure, căutau pe la rădăcinile copacilor, scoteau pachețele cu droguri, iar dealerii îi așteptau prin apropiere... La judo am avut 50 de copii și ei au demonstrat rezultate bune la internaționale. După ce am rămas fără sală, însă, părinții s-au adresat și la deputații din Parlament ca să găsească soluții, să poată să se antreneze. Cu părere de rău, nu ne-au auzit. Am găsit acum o încăpere, unde e nevoie de reparații, în sectorul Râșcani. De la ASP am obținut certificatul de utilitate publică și în baza acestuia m-am adresat la primărie. Dar deja de câteva luni consilierii nu se pot aduna”, povestește Oleg Cucer.

Oleg Cucer s-a remarcat și prin alte fapte demne de un erou,  manifestându-se ca un adevărat model al societății de azi. El a prins un grup de recidiviști care spărgeau apartamente, chiar în blocul unde locuiește. S-a dovedit că indivizii se aflau în căutare internațională. Pentru aceasta a fost decorat de către Ministrul de Interne.

Veteranii războiului de la Nistru subliniază că își doresc numai pace, pentru că știu ce înseamnă război. Cu toate suferințele prin care au trecut, ei afirmă că sunt gata din nou să-și apere țara în caz de nevoie.

Veteranii de război atrag atenția asupra condițiilor de viață și îngrijire medicală adecvată de care au nevoie: „Iată, a fost marșul comemorării, organizat de autorități. Credeți-mă, că asta nu e un ajutor pentru veteranii de război, mai ales acei care sunt în stare foarte gravă. Nimic nou sub soare - așa s-a făcut și în anii precedenți. Vreau să zic că noi avem nevoie de atenție deosebită, ca să putem cumva supraviețui, pentru că în fiecare zi mor foarte mulți băieți din cauza rănilor, a contuziilor. Noi am văzut moartea cu ochii. Am avut și eu de suferit, dar am ținut în secret mulți ani, că am și acum câteva schije în spate. Atunci nu mi le-au scos. Voiam să plec la învățătură și mă gândeam că dacă o să spun de lucrul ăsta, n-o să trec comisia”, a menționat Sergiu Tătaru.

Mai multe detalii aflați din emisiunea cu participarea veteranilor războiului din Transnistria, ofițerilor de poliție în rezervă, Oleg Cucer, președinte al Asociației Mișcarea Patriotică „Veteranul”, antrenor de judo pentru copii, și cu Sergiu Tătaru, vicepreședinte al Asociației „Tiras-Tighina”. Puteți asculta înregistrarea accesând file-ul audio de pe această pagină.