Potrivit documentelor din arhiva personală, numită de autor „bijuterii istorice”, prima manifestare de protest de la Televiziune, prin care a fost stopată difuzarea informației oficiale a agenției de stiri ATEM, a avut loc la 13 martie 1989. Tot în același an, la 21 august, s-a desfășurat prima grevă la TV națională, o grevă cu revendicări politice.

Gheorghe Mârzencu a absolvit facultatea de jurnalistică, după care a activat în miliție, în calitate de anchetator. În 1979 a încercat să se angajeze la televiziune, dar nu a fost acceptat de securitate: 

„Ordinul nu s-a dat o lună, nu s-a dat două și n-am mai trecut. Ulterior am aflat că a venit țidula de la securitate în care se spunea că nu sunt o persoană de nădejde, deoarece rudele mele au fost prin gulag-uri, deportate în Siberia, - bunicii, unchii de pe tată, de pe mamă. Altă jumătate din rude - refugiați în România. În total, în urma ocupației sovietice în familia mea au suferit aproape 40 de persoane. Chiar am făcut un fel de arbore genealogic, pe care l-am întittulat gulag-ul genealogic al familiei Mârzencu, în care sunt 37 de persoane”, menționează publicistul.

A fost angajat la televiziune în secția Sport, în aprilie 86, după ce  începuse dezghețul gorbaciovist. În acea redacție a avut loc prima acțiune de rezistență anticomunistă, când colectivul a refuzat să condamne un coleg:

„Am primit indicația să organizăm o adunare în redacție, la care să-l discutăm pe colegul nostru, Vadim Iuteș, care participa adeseori la întrunirile Frontului Popular. La ședință au venit tocmai 4 delegați din partea partidului comunist - la 13 membri ai redacției. În frunte era Ludmila Loșcionova, prim-secretar al partidului comunist din raionul Lenin (ulterior sectorul Centru) al capitalei... Până la urmă, cu ce au venit, cu aceea au plecat. Noi toți i-am luat apărarea lui Iuteș. Mai mult - am criticat partidul comunist din Moldova, care nu poate să se adapteze la mișcarea de restructurare pornită tot de către partidul comunist, de la centru. Aceasta a fost, probabil, prima acțiune de protest din cadrul televiziunii. Nu a mai pomenit nimeni despre ea. Am păstrat procesul-verbal, discursurile noastre, în care am declarat că nu numai că nu-l învinuim, dar credem că el face așa cum trebuie și noi vom face la fel. A fost ceva extraordinar! Televiziunea a fost  luată sub un control riguros după aceea”, își amintește oaspetele emisiunii.

O acțiune de amploare, o grevă cu revendicări politice, a avut loc la televiziune în martie 1989. Jurnaliștii au cerut atunci conducerii să renunțe la difuzarea știrilor calomnioase ale agenției de stat, ATEM, supuse ideologic partidului comunist, la adresa miilor de manifestanți care scandau în Capitală. Aceste știri erau impuse jurnaliștilor. Era perioada în care emisiunile erau strict controlate și cenzurate, fiind practicate adesea repetițiile din ajun, numite „trac”:

„Patru semnături trebuiau să fie pe toate foile scenariului emisiunii. Una dintre ele era cu roșu. Cenzura. Numai așa îți permiteau să apari pe ecran, în emisie. Dar nici asta nu era tot. Orice emisiune, în direct sau imprimată, mai avea o repetiție, care avea loc cu o zi înainte - se numea trak, adică verificare. Aceasta se transmitea doar în cadrul televiziunii, în interior. Erau obligați să privească redactorul-șef, președintele comitetului, cineva de la partid etc. Făceam aceeași emisiune de două ori. Și numai după ce trak-ul acesta mergea bine, puneau ultima semnătură și îți permiteau să apari în direct. În urma unei manifestări de amploare din martie 1989, la care au participat mii de oameni, ne așteptam să fim impuși iarăși să difuzăm știrile calomniatoare, care veneau de la agenția de stat. Atunci am pus la cale să organizăm un miting la televiziune, împreună cu colegii, pe atunci comentatori politici la blocul Mesager, emisiuni de actualitate, unde activam pe atunci”, relatează Gheorghe Mârzencu.

Fostul angajat al televiziunii naționale povestește cum a anunțat într-un mod vualat colegii din toate subdiviziunile despre acțiunea ce urma să aibă loc și a pregătit declarația, pe care au semnat-o și alți colegi de redacție - Ștefan Secăreanu, Ion Butnaru, Petru Bogatu:

„Am cerut conducerii Comitetului de Teleradiodifuziune să nu impună jurnaliștii să dea citirii știrile scrise la agenția de stat. Am dat un ultimatum - vom neglija comunicatul care nu este adecvat și vom relata noi, echipa comentatorilor politici de atunci, în cadrul programului “Chișinău” despre evenimentele ce zguduiau capitala.  Așa s-a și întâmplat. Conducerea a cedat și ne-a permis nouă să relatăm despre o mare manifestație din ajun. Astfel, din acel moment a fost spart monopolul ATEM-ului în emisiunile noastre și am putut să le spunem spectatorilor ceea ce credem noi”, povestește Gheorghe Mârzencu.

Au urmat mai multe acțiuni din partea jurnaliștilor din redacția Actualități prin care aceștia, manifestând solidaritate, au încercat să promoveze principiile presei democratice. În una din emisiunile sale, Gheorghe Mârzencu l-a chemat pe Nicolae Costin, pe atunci profesor universitar, ca să comenteze evenimentele internaționale. În finalul emsiunii participanții s-au abătut de la scenariul semnat de cenzură și au luat în discuție evenimentele din Chișinău. Nicolae Costin a vorbit despre cerințele mulțimilor care scandau în piață, care cereau revenirea la limbă, alfabet, istorie națională, eliberarea colegilor arestați. Costin a menționat din studiou că a fost și el printre participanții manifestațiilor din ajun. Aceasta a generat un enorm scandal la televiziune, își amintește Gheorghe  Mârzencu:

„Pe urmă îmi povesteau colegii că unul dintre șefi, când a văzut ce se dă pe post, a sărit în sus și a exclamat: “Asta-i provocarea lui Mârzencu!”. M-a chemat imediat după emisiune - era chiar redactorul șef al emisiunii Actualități și mi-a zis: “Tu nu mai ai loc la televiziune!”. Dar pentru că veneam din miliție, știam puțin legea și am spus că pentru asta nu se concediază. Am fost chemat iarăși în fața tuturor, la birourile de partid, etc... Ca urmare, mi s-a interzis să mai apar în emisie. Adică pregăteam scenariul, dar nu aveam voie să prezint în direct. Și atunci colefgii mei, Ion Butnaru și Petru Bogatu, mi-au sărit în apărare - a fost un extraordinar act de solidaritate, care m-a impresionat și mă emoționează până azi! Când șeful i-a impus să prezinte emisiunea pe care o pregătisem, ambii au refuzat categoric, fără să se fi sfătuit,  neglijând și unele amenințări...”, își amintește telejurnalistul Gheorghe Mârzencu.

Mai multe detalii despre acele evenimente puteți afla din interviul cu telejurnalistul, publicistul, istoricul și autorul de filme documentare, Gheorghe Mârzencu, realizat de Alina Rusu în cadrul emisiunii „Memorial Basarabean”. Pentru a audia înregistrarea faceți clic pe imagine.