Organizarea unei expoziții dedicate foametei din 1946-47 din Basarabia la Bruxelles, în cadrul Parlamentului European, contribuie la faptul ca Europa să afle mai mult despre istoria noastră și ceea ce au avut de îndurat compatrioții noștri pe parcursul deceniilor istoriei comuniste, consideră istoricul Maria Gogu. Totodată ea constată că și societatea noastră, după declararea independenței, a lăsat prea mult timp în umbră acest subiect dureros.

„E adevărat, că la nivel european nu prea s-a vorbit, nu prea s-a știut despre ceea ce s-a întâmplat la noi în Moldova, în Basarabia. Acum avem ocazia să facem cunoscut acest episod al istoriei noastre. Nefiind încă țară membra Uniunii Europene, noi am reușit să prezentăm prin această expoziție durerea Republicii Moldova de-a lungul istoriei... Trebuie să recunoaștem, că și la noi, în Republica Moldova, au avut loc puține evenimente dedicate acestei teme dureroase. Prea târziu, abia în 2022,  printr-o inițiativă parlamentară a fost declarată o zi de doliu, de comemorare a victimelor foametei. Și iată, acum în 2026, noi am avut ocazia să prezentăm o expoziție de documente din fondurile Agenției Naționale a Arhivelor în Parlamentul European”, a menționat Maria Gogu.

Ea a relatat că în cadrul expoziției de la Bruxelles au fost prezentate mai multe documente, inclusiv fotografice. Printre acestea sunt și documente inedite ce relatează despre amploarea evenimentelor, liste ale bolnavilor internați în spitale în anii foametei etc. Potrivit unor documente prezentate și în cadrul expoziției, aflăm că din 400.000 de bolnavi internați în spitale cu boli de distrofie și malnutriție în acea perioadă, jumătate erau copii de până la 14 ani. De asemenea, documentele de arhivă expuse atestă în mai multe județe cazuri de canibalism.

Maria Gogu relatat că spațiul Republicii Moldova periodic s-a confruntat cu problema secetei, dar niciodată nu a fost înregistrată o rată a mortalității atât de înaltă, ceea ce denotă că motivul a fost unul politic.

„Motivul a fost unul politic, o consecință a politicilor sovietice, fiindcă pe lângă seceta care a redus recolta, au mai fost și rechiziționările forțate, sau colectarea obligatorie a cerealelor de la țărani, așa cum le cunoaștem noi și de la bunei ca „postavcă”. Pe lângă faptul că erau produse foarte puține, țăranii erau obligați să dea la stat tot ce mai aveau. Chiar dacă ei nu aveau, trebuiau să găsească aceste produse, fiindcă era un plan bine stabilit și erau obligați să dea aceste produse la stat. În localitățile rurale existau țărani mai înstăriți, oamenii împrumutau unul de la altul, se ajutau unul pe altul, iar de-a lungul timpului toate documentele de arhivă nu atestă o mortalitate foarte înaltă în timpul secetelor grave care au afectat acest teritoriu. Dar anume politicele sovietice de a rechiziționa produsele alimentare și cerealele au dus la această catastrofă, acest genocid din acest spațiu. Practic, oamenii au fost omorâți prin înfometare”, a spus Maria Gogu.

În 2026, Consiliul Memoriei a venit cu o inițiativă legislativă prin care să fie comemorate victimele foametei din anii 1946-1947. Arhivista Maria Gogu consideră că este foarte important  să se ajungă și la nivel local cu acest mesaj și să se facă eforturi pentru a-i identifica, în măsura posibilităților, pe cei care au devenit victime ale foametei organizate și a-i comemora la nivel local, implicând comunitatea, școala, localnicii.

„Ministerul Culturii, Ministerul Educației trebuie să susțină aceste idei și să implicăm profesorii, primarii, elevii. Poate prin proiecte, printr-o lecție dedicată, sau câteva lecții dedicate unor proiecte de a identifica, să zicem, victimele din localitate. Dar timpul trece și oamenii care aveau atunci 5 ani, astăzi au 85. Este foarte greu să mai găsești poveștile și istoriile lor acum. Ca și în cazul deportărilor. Noi, din păcate, pe ultima sută de metri încercăm să prindem câteva istorii, când marea majoritate a supraviețuitorilor nu mai sunt deja. Dar mai bine mai târziu decât deloc. Trebuie să continuăm și să sprijinim astfel de proiecte. Nu știu dacă există în toate localitățile, dar ar fi bine să fie câte un monument sau o placă comemorativă unde să fie scrise numele celor care au fost deportați din localitatea lor. La fel cu fenomenul foametei - este foarte bine să avem aceste monumente, mai sofisticate, mai simple, fie o placă comemorativă, dar să putem să prindem o lumânare și să împletim un colac în memoria celor care au suferit în urma acestor politici sovietice”, consideră istoricul Maria Gogu.

Mai multe detalii aflați din interviul cu doctorul în istorie, Maria Gogu, sefă de direcție la Agenția Naționale a Arhivelor, invitată a emisiunii Memorial Basarabean, pe care o puteți audia accesând file-ul audio de pe această pagină.