„Bunicul și străbunicul, care au fost ostași în Armata Română, (după sfârșitul războiului) au fost arestați și duși pe mai mulți ani în Gulag. I-am cunoscut pe ambii, pentru că s-au întors și sunt o norocoasă în acest sens. Mai puțin am discutat cu ei despre ce s-a întâmplat acolo, pentru că eram prea mică - străbunicul era din 1912, iar bunelul din 1917. Chiar dacă bunelul pentru o perioadă foarte scurtă a avut un post mai bun, foarte repede i s-a luat această funcție. Cei din colhoz i-au spus că el a fost în Gulag și este, deci, dușman al poporului. Lucrurile astea m-au marcat. Pentru mine, când eram mică, cel mai dureros era că, deși nu prea înțelegeam de ce pe 9 mai mergeam cu flori la școală ca să le dăm celor care au fost la război, dar bunicul meu niciodată nu era invitat… Nici chiar în anii 1990. O întrebam pe mama - de ce? Și mama spunea că el are de lucru. Mai apoi am înțeles că cei care au fost în armata română nu prea aveau ce căuta acolo.

Așa a fost încă mulți ani și nu știu dacă acum s-a schimbat atitudinea față de cei care au fost în armata română. Pentru că majoritatea din ei nu mai sunt, cel puțin eu n-am reușit niciodată să-l văd pe bunicul meu la o astfel de sărbătoare. Și după asta, activând la Agenția Națională a Arhivelor, când au fost desecretizate dosarele și o parte din ele au fost transferate la noi, am fost curioasă să aflu ce s-a întâmplat în realitate. Pentru că bunelul nu prea a povestit despre ceea ce a avut el de îndurat”, relatează istoricul și arhivista Maria Gogu.

Volumul „Basarabia și Transnistria în gulagul sovietic, deportări și muncă forțată”, semnat de Maria Gogu, relatează despre represiunile staliniste din Basarabia și regiunea transnistreană. Autoarea  vorbește despre Gulag ca sistem de instituții penitenciare, creat odată cu apariția Uniunii Sovietice. Ea a adunat zeci de mărturii ale deportaților și relatează despre destinele tragice ale conaționalilor noștri deportați fără vină în Gulag.

Clase întregi de cetățeni au devenit indezirabili odată cu constituirea statului bolșevic. Spațiile întinse ale Siberiei, cu păduri și mlaștini, au fost transformate în închisori, pentru cei pe care regimul comunist îi declarase dușmani de clasă. La început acestea erau niște lagăre de tip închis, unde erau internați adversarii politici, cu scopul era de a-i izola și a-i „reeduca”. Ulterior, Gulagul a căpătat și componenta economică sau de producere. Milioane de oameni au fost folosiți ca forță de muncă ieftină pentru construcția așa-numitului rai sovietic, relatează istoricul Maria Gogu:

„Primele lagăre de fapt au fost lagărele din insulele Solovetsky, unde erau anterior niște mănăstiri bogate. Erau niște insule izolate în Marea Albă și aici au fost trimiși primii așa-numiți dușmani ai poporului. Ulterior, teritorii întinse din Siberia, locuri pustii din taigale, păduri și mlaștini au fost transformate în lagăre de concentrare. Autoritățile sovietice au hotărât ca deținuții să muncească ca să obțină hrana, adică să îndeplinească anumite norme de muncă. Așa a apărut noțiunea de 800 grame pe zi. Ulterior, aceste 800 gr. s-au transformat și în 500 grame și chiar 300 gr. Așa cum am aflat de la unii dintre foști deportați în Gulag, această cantitate de pâine pe zi a evoluat în timp, așa cum o să vedeți și în lucrare”, menționează invitata emisiunii.

Mai multe detalii aflați din cadrul emisiunii Memorial Basarabean, cu participarea doctorului în istorie, Maria Gogu, șefă la Direcția Națională a Arhivelor, pe care o puteți accesa în file-ul audio de pe această pagină.