Ea ne-a povestit că mama sa lucra la un internat pentru copii orfani de război, organizat în satul natal Cojușna, Strășeni, după război. „Când era vremea cea grea, mama lucra la casa de copii. Și pe mine și pe fratele meu ne lua cu dânsa, nu ne lăsa acasă. Într-o bună zi directoarea îi spune mamei: „Adu copiii la noi” - la casa de copii... Și până acuma îmi amintesc foarte bine și le mulțumesc la toți profesorii, la toți educatorii, că nu ne-au lăsat pe în voia sorții... Apreciez până acum faptul că mama a avut grijă de noi și i-am fost întotdeauna recunoscătoare... Peste un timp, medicii au descoperit că sunt bolnavă de plămâni și împreună cu alți copii am fost duși la un internat-sanatoriu, în Rudi, Otaci. Apoi la Soroca…”, își amintește invitata emisiunii.

Casa de copii era o salvare pentru orfanii de război, pentru copii care sufereau de foame în timpul foametei organizate în anii 1946-47 de regimul sovietic bolșevic. Elena Vasilache își amintește cum mama sa a găsit într-o zi la poarta internatului un prunc în scutece, abandonat și care a fost salvat.

Elena Vasilache spune că a avut parte de mulți pedagogi minunați, care le-au oferit copiilor căldură și educație în acele timpuri grele. Le păstrează amintirea până astăzi: „Țin minte totul în detalii despre viața noastră la internatul din Soroca. Toți aveau o atitudine foarte frumoasă față de noi. În mare parte toate se datorau directoarei Bela Lvovna Sudac. Ea se zbătea să facă rost de toate pentru noi. În comparație cu copiii de la școala din oraș, unde învățam, noi eram mai bine aprovizionați. Când eram la masă, ascundeam câte ceva de-ale gurii și le duceam unor colegi de școală. Iura Bodrug, de exemplu, era foarte flămând, iar noi îi puneam pe ascuns în bancă și apoi ne uitam dacă el mănâncă…”, povestește invitata emisiunii.

Elena Vasilache a activat mulți ani ca pedagog în cadrul școlii de muzică „Ciprian Porumbescu”. Mai multe detalii aflați în cadrul emisiunii Memorial Basarabean, accesând file-ul audio de pe această pagină.