Elena Sajin le povestește participanților la emisiune - cititori și colaboratori ai bibliotecii Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău, despre copilăria sa, din Kazahstan. Cu toate greutățile, tatăl Elenei Sajin a acordat o mare atenție educației fiicelor. Voia să le altoiască dragostea pentru patrie, pentru tradițiile românești. Din banii adunați cu greu, procurau bilete și le trimiteau vara singure, fără însoțitori, în vacanță la rudele din Moldova. Veneau cu agenda de acasă - să-și viziteze unchii, verișorii, să meargă la teatru, să învețe poezii, etc.

Vedeți și: Memorial Basarabean | Galina Sajin: Ambii bunici, primari până în 1940, au fost duși în Ivdel-lag, de unde nu s-au mai întors (Foto, Audio, Partea I)

  „Mergeam la Nisporeni, la Costuleni, unde trăia unul din nanii mei de botez, la Chișinău, la verișoarele lui papa, la Pănășești, la Strășeni și în alte localități. Dar, trebuia neapărat pe parcursul verii să mergem și la teatru, să privim un spectacol în limba română. Să citim ceva, să învățăm poezii. Ne zicea să ducem un fel de agendă, să venim cu agenda plină, scrisă. Făceam un fel de dare de seamă când reveneam - unde am fost, pe ce dată, cu cine, ce spectacol am privit, ce carte am citit, ce poezii, ce cântece am învățat. Cântam, declamam și toți ne aplaudau! Cu timpul părinții s-au mutat din localitățile din mijlocul taigalei, într-un centru regional, unde trăiau mai mulți basarabeni, dar și deportați de alte naționalități, cu care se ajutau și la bine și la greu. Și-au construit casele lor, se cununau, își botezau copiii: “Da, părinții ne-au botezat. Ei s-au cununat noaptea, pe ascuns - din Tereniuzek au luat trenul și au plecat în altă localitate. Nași le-au fost doamna Valentina Sturza (fostă președintă a Asociației victimelor represiunilor comuniste) și domnul Nicolae Sturza - Dumnezeu să-l ierte, că nu mai este. Pe toți ne-au botezat nanii noștri de botez, toți absolut erau din familii de deportați”.

„Făceau clacă, casa din Kîzîlorda a fost deja a treia casa a lui papa, construită în Kazahstan - din 1941 până în 1963, când m-am dus la școală - atunci s-a pus temelia casei noastre. Cu tradiții, cu cântece, cu sârbă, horă, ca la o adevărată clacă moldovenească. Știam despre tradițiile moldovenești din călătoriile noastre la baștină. Când am venit în vacanță în 1962, am nimerit  la o nuntă a unei verișoare de-a lui papa. Și am văzut pentru  prima dată cum a întrat căruță în ogradă, cum s-au jucat pernele. Am văzută multe neamuri, cu mulți atunci am făcut cunoștință. Era prin septembrie,  se culegea poamă și țin minte cum babușca Sonia a fiert multe-multe vase cu apă și frații lui papa cu doi verișori, și-au spălat picioarele într-o apă, în alta, în a treia. Apoi bunica le-a dat niște prosoape albe-albe ca să se șteargă, după asta au frământat poama și îmi amintesc cum curgea mustul.... Apoi am fost la cules nuci.  Adică am niște amintiri despre toate acestea, care au jucat un rol esențial,  venirile astea la baștină”,  își amintește Elena Sajin.

Ulterior și alți basarabeni, urmând exemplul familiei Sajin, au dorit să-și trimită copiii în vacanțe în Moldova, pe care i-a însoțit. Tot din tradițiile familiei făcea parte abonarea revistelor și ziarelor din Moldova, din România, pe care apoi le citeau împreună, în jurul mesei. După absolvirea școlii, Elena Sajin a aplicat la facultatea de limbi străine, la Universitatea din Chișinău. Deși a fost prima după rezultatele obținute, n-a fost admisă când membrii comisiei au aflat că este dintr-o familie de deportați.

Mai multe detalii despre copilăria și tinerețea petrecută în Gulag a vice-președintei Asociației Foștilor Deportați și  Deținuți Politici, Elena Sajin,  aflați în cadrul emisiunii Memorial Basarabean, realizată în colaborare cu biblioteca “Ștefan cel Mare și Sfânt”, filială a B.M. “B.P. Hașdeu”. Puteți audia înregistrarea accesând file-ul audio de pe această pagină.